Întrebare
Cum pot identifica profețiile mesianice din Vechiul Testament?
Răspuns
Conform unor estimări, în Vechiul Testament există peste 300 de profeții mesianice. De aceea, în Noul Testament găsim adesea afirmații de genul: „Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura” (Ioan 19:36). Unele profeții mesianice din Vechiul Testament sunt destul de clare; altele sunt mai indirecte. Iată câteva indicații pentru identificarea profețiilor despre Mesia:
Studiază Cuvântul. Acest lucru ar trebui să fie de la sine înțeles, dar, pentru a înțelege Biblia, nimic nu poate înlocui citirea efectivă a Bibliei și căutarea cu rugăciune a înțelepciunii de sus (Iacov 1:5). Unele profeții mesianice din Vechiul Testament sunt identificate clar ca atare de către profeții care le-au scris. Cuvântul Mesia înseamnă „Cel Uns” sau „Cel Ales”, iar aceste titluri se regăsesc în mai multe profeții. Daniel 9:25-26 este o profeție importantă despre moartea lui Mesia. Psalmul 2:2 se referă, de asemenea, la Cel Uns al Domnului.
Desigur, contextul este întotdeauna important atunci când interpretăm Scriptura. Nu fiecare mențiune a unui „uns” în Vechiul Testament este o referire la Mesia Cel promis. Regele Cirus al Persiei este numit unsul lui Dumnezeu în Isaia 45:1, la fel și regele Saul în 1 Samuel 24:10; ambii regi au fost aleși de Dumnezeu pentru o lucrare specială, acesta fiind sensul de bază pentru a fi „uns”.
Referirile lui David la unsul lui Dumnezeu din Psalmul 132 sunt un exemplu al modului în care titlul poate avea o dublă semnificație. David se roagă: „Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!” (Psalmul 132:10) Aici, David face referire la sine de două ori, numindu-se „slujitorul” lui Dumnezeu și „unsul” lui Dumnezeu — David fusese literalmente uns de profetul Samuel ca să fie rege (1 Samuel 16:13). Dar cuvântul pe care îl folosește David este cuvântul ebraic pentru „Mesia”, iar Psalmul 132:10 poate fi ușor aplicat lui Isus Hristos în Noul Testament. Ceea ce face acest pasaj și mai fascinant este faptul că, imediat după menționarea lui David ca fiind cel uns, Psalmul 132 începe să vorbească despre Mesia: unul dintre descendenții lui David va domni de pe tron (Psalmul 132:11), iar dinastia lui David va fi fără sfârșit (versetul 12). Apoi, o întorsătură: Domnul Însuși va domni din Sion pentru totdeauna (versetele 13-14); ca Împărat, Domnul va aduce belșug, mântuire și bucurie (versetele 15-16); acest Împărat care provine din David va avea putere divină, iar toți dușmanii Săi vor fi învinși (versetele 17-18). Versetul 17 conține o altă mențiune a „celui uns” al lui Dumnezeu. Pune toate acestea împreună cu faptul că Mesia era denumit în mod obișnuit „Fiul lui David” (vezi Matei 22:42), și Psalmul 132 este în mod clar o profeție mesianică. Lui David, unsul lui Dumnezeu, i s-a promis că un Uns și mai mare va sta pe tronul Sionului pentru totdeauna.
Află diversele titluri ale lui Mesia. Unele profeții mesianice din Vechiul Testament folosesc nume diferite pentru Mesia. De exemplu, Isaia 42:1 vorbește despre Mesia ca fiind „Slujitorul” Domnului. Profeția din Numeri 24:17 îl numește pe Mesia „Steaua” care vine din Iuda. În Isaia 11:1, Mesia este o „Lăstar” care aduce multă roadă. Adesea, Mesia este prezentat în Vechiul Testament ca un rege care va domni în dreptate (vezi Isaia 9:6-7; 32:1; Ieremia 23:5; Zaharia 9:9).
Compară Scriptura cu Scriptura. Unele profeții mesianice din Vechiul Testament sunt identificate de scriitorii Noului Testament. Matei este deosebit de util în a face legătura între profețiile Vechiului Testament și împlinirea lor în viața lui Hristos. Nașterea lui Isus este împlinirea profeției din Isaia 7:14 (compară cu Matei 1:18-23). Fuga lui Isus în Egipt se dovedește a fi împlinirea unei profeții indirecte din Osea 11:1 (compară cu Matei 2:15). Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim este legată de Zaharia 9:9 (comp. Matei 21:1-5). Moartea lui Isus pe cruce a împlinit multe profeții din Vechiul Testament, inclusiv Psalmul 34:20 și Zaharia 12:10 (compară cu Ioan 19:31-37).
Uneori, Isus cita o profeție mesianică și o aplica la Sine. În sinagoga din Nazaret, Isus a citit un pasaj mesianic din Isaia 61 și a spus: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit.” (Luca 4:21) Chiar înainte de arestarea Sa, Isus citează din Zaharia 13:7, afirmând că profeția este pe cale să se împlinească (Matei 26:31). El citează, de asemenea, Isaia 53:12 (în Luca 22:37), iar când studiem întregul capitol Isaia 53, descoperim că o mare parte din acel capitol corespunde direct cu patimile lui Isus. Când Isus citează un pasaj din Vechiul Testament și spune că El este împlinirea acestuia, știm cu siguranță că acel pasaj era mesianic.
Uneori, aluzia lui Isus la un pasaj ne indică faptul că avem de-a face cu o profeție mesianică. De exemplu, pe cruce, Isus a strigat: „„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46) Se pare că acestea sunt exact cuvintele din Psalmul 22:1. Când ne îndreptăm spre Psalmul 22, găsim multe detalii despre răstignire: batjocura pe care a îndurat-o Isus (Psalmul 22:7; compară cu Matei 27:38-44), setea lui Isus (Psalmul 22:14; compară cu Ioan 19:28), străpungerea mâinilor și picioarelor Sale (Psalmul 22:16; compară cu Ioan 20:20) și aruncarea sorților pentru haina Lui (Psalmul 22:18; compară cu Luca 23:34). Strigătul agonizant al lui Isus servește ca un indicator care ne îndreaptă spre o comoară de profeții mesianice din Psalmi.
Caută teme, circumstanțe similare și detalii corespunzătoare. Unele profeții mesianice din Vechiul Testament iau forma unor tipuri. Jertfele din Vechiul Testament sunt tipuri clare ale lui Mesia care urma să-Și verse sângele pentru păcatele noastre. Sfeșnicul Templului, altarul tămâiei și masa cu pâinile punerii înainte sunt, de asemenea, tipuri clare ale luminii, mijlocirii și purtării de grijă ale lui Hristos.
Visele lui Iosif din Geneza 37, în care familia lui se înclina în fața lui, s-au împlinit, chiar dacă frații lui Iosif îl urau. Respingerea și înălțarea finală ale lui Iosif pot fi văzute ca prefigurând respingerea lui Hristos și înălțarea Lui la dreapta lui Dumnezeu. În același mod, acțiunile lui Boaz din cartea Rut pot fi privite ca o profeție indirectă a lucrării lui Hristos în favoarea noastră. Viața lui Iosua, atât de plină de credință și victorie, poate fi, de asemenea, văzută ca un precursor al lui Hristos – mai ales când luăm în considerare faptul că Iosua și Isus sunt ambele forme ale aceluiași nume ebraic, Yeshua. Privirea poveștilor lui Iosif, Boaz și Iosua ca „profeții” mesianice necesită o anumită doză de deducție, dar nu este o utilizare greșită a Scripturii să recunoaștem că există paralele. Isus Însuși a folosit elemente din istoria lui Iona ca profeție a învierii Sale (Luca 11:29-30).
Profețiile mesianice tratează anumite aspecte ale naturii, ale slujirii sau ale asocierilor lui Mesia. De exemplu, Geneza 3:15 prezice un Mântuitor care va zdrobi șarpele și care va fi „sămânța femeii”. Această profeție sugerează nașterea din fecioară, precum și victoria lui Hristos asupra lui Satan. Ieremia 31:15 prezice masacrul copiilor din Betleem de către Irod (vezi Matei 2:16-18). Iar Isaia 35:5-6 profețește că Mesia îi va vindeca pe orbi, pe șchiopi și pe muți (compară cu Luca 7:22).
Pe drumul spre Emaus, Isus le-a spus celor doi ucenici ai Săi: „Trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” (Luca 24:44) Întregul Vechi Testament – Legea, Profeții și Scrierile – conține profeții mesianice. Și toate aceste profeții „trebuie” să se împlinească. Studiul profețiilor și al împlinirii lor este, de fapt, studiul credincioșiei lui Dumnezeu. În special, profețiile mesianice revelează credincioșia lui Dumnezeu în mântuirea poporului Său. Un astfel de studiu este infinit de satisfăcător.
English
Cum pot identifica profețiile mesianice din Vechiul Testament?
