Întrebare
Ce este o mărturisire de credință?
Răspuns
A mărturisi ceva înseamnă a declara deschis acest lucru. Când folosim termenul de mărturisire de credință, ne referim de obicei la declarația publică a unei persoane cu privire la intenția sa de a-L urma pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Deoarece cuvintele nu reflectă întotdeauna adevărata stare a inimii, o mărturisire de credință nu este întotdeauna o garanție a mântuirii adevărate.
Romani 10:9-10 arată valoarea unei mărturisiri de credință în Hristos: "Dacă Îl mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire." Credința din inimă este însoțită de o mărturisire a gurii. Cei care sunt mântuiți vor vorbi despre mântuirea lor - chiar și atunci când această mărturisire ar putea duce la moarte, așa cum a fost cazul creștinilor din Roma cărora Pavel le scria.
Rolul nostru în mântuire este minim, deoarece mântuirea este o lucrare spirituală realizată de Duhul Sfânt. Cuvintele noastre nu ne mântuiesc. Mântuirea este prin har, prin darul credinței (Efeseni 2:8-9), nu prin cuvintele pe care le rostim. Reproșul lui Isus la adresa ipocriziei iudeilor s-a bazat pe mărturisirea lor de credință goală: "Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.»" (Marcu 7:6)
În zilele Bisericii Primare și în multe părți ale lumii de astăzi, mărturisirea lui Isus ca Domn putea fi costisitoare. Mărturisirea credinței în Isus ca Mesia îi expunea pe credincioșii evrei la persecuție, chiar la moarte (Faptele Apostolilor 8:1). Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Petru a negat de trei ori că L-a cunoscut pe Isus (Marcu 14:66-72). După ce Isus a înviat din morți, S-a înălțat la cer și a trimis Duhul Sfânt să locuiască în credincioși, ucenicii, altădată temători, L-au mărturisit pe Isus cu îndrăzneală pe străzi și în sinagogi (Faptele Apostolilor 1-2). Mărturisirea lor de credință a câștigat convertiți, dar a adus și persecuție (Faptele Apostolilor 2:1-41; 4:1-4). Ei au refuzat să înceteze să vorbească despre Isus, amintindu-și cuvintele Sale: "Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele se va rușina și Fiul Omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri." (Luca 9:26) Așadar, unul dintre scopurile mărturisirii noastre de credință este să declarăm că nu ne este rușine să fim numiți urmașii Lui.
Desigur, cuvintele fără o schimbare a inimii sunt doar cuvinte. O simplă mărturisire de credință, fără a avea în inimă credință corespunzătoare, nu are puterea de a ne salva sau de a ne schimba. De fapt, Isus a avertizat că mulți dintre cei care cred că sunt salvați datorită unei mărturisiri vor afla într-o zi că nu au fost niciodată ai Lui: "Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.»" (Matei 7:21-23) Așadar, simpla mărturisire a credinței în Isus, chiar și atunci când mărturisirea este însoțită de fapte bune, nu garantează mântuirea. Trebuie să existe pocăință de păcat (Marcu 6:12). Trebuie să ne naștem din nou (Ioan 3:3). Trebuie să-L urmăm pe Isus ca Domn al vieții noastre, prin credință.
O mărturisire de credință este punctul de plecare pentru o viață întreagă de ucenicie (Luca 9:23). Există multe moduri de a face mărturisiri de credință, la fel cum există multe moduri de a-L nega pe Isus. El a spus: "Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu." (Luca 12:8) O astfel de mărturisire exterioară este botezul, care este primul pas de ascultare în a-L urma pe Isus ca Domn (Faptele Apostolilor 2:38). Dar nici botezul nu garantează mântuirea. Mii de persoane au fost scufundate, stropite sau tamponate cu apă, dar acest ritual nu poate salva. "Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic." (Ioan 6:63) Botezul ar trebui să simbolizeze viața nouă pe care o avem în Hristos, schimbarea interioară a loialității pe care o posedăm. Fără această viață nouă și schimbare a inimii, botezul și alte mărturisiri de credință sunt doar ritualuri religioase, lipsite de putere în sine.
Mântuirea are loc atunci când Duhul Sfânt pătrunde într-o inimă pocăită și își începe lucrarea de sfințire prin care ne face mai asemănători cu Isus (Romani 8:29). Când Isus i-a explicat această acțiune lui Nicodim în Ioan 3, El a comparat mișcarea Duhului cu vântul. Nu putem vedea vântul, dar vedem unde a fost pentru că schimbă tot ceea ce atinge. Iarba se mișcă, frunzele tremură, iar pielea se răcește, astfel încât nimeni nu se îndoiește că vântul a venit. La fel se întâmplă și cu Duhul Sfânt. Atunci când Se mută într-o inimă credincioasă, El începe să îl schimbe pe credincios. Nu Îl putem vedea, dar vedem unde a fost El pentru că valorile se modifică, perspectivele se schimbă, iar dorințele încep să se alinieze cu Cuvântul lui Dumnezeu. Îl mărturisim pe Domnul Isus în tot ceea ce facem și căutăm să-L glorificăm (1 Corinteni 10:31). Modul în care ne conducem viața este o mărturisire de credință mai sigură decât simplele cuvinte. Cuvintele sunt importante, iar un credincios în Hristos nu se va rușina să se identifice ca atare. Au existat momente în care Isus a insistat pentru o mărturisire verbală a credinței (de exemplu, Matei 16:15), dar a insistat și pentru mai mult decât cuvinte: "Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei." (Ioan 8:31)
English
Ce este o mărturisire de credință?
