Întrebare
Care este soluția biblică la problema răului?
Răspuns
În linii mari, „problema răului” este aparenta contradicție între un Dumnezeu atotputernic și iubitor și experiența umană a suferinței și a răului din lume. Criticii susțin că existența răului este dovada că Dumnezeul atotputernic și atotmilostiv al Bibliei nu poate exista. Deoarece „lucruri rele se întâmplă oamenilor buni”, spun criticii, Dumnezeu fie nu există, fie este mai puțin bun sau mai puțin puternic decât sugerează Scriptura.
În ciuda a ceea ce cred unii critici, așa-numita „problemă a răului” nu este un lucru pe care Biblia să nu-l abordeze. Scriptura nu numai că face referire la problema răului, dar oferă și câteva soluții pentru aceasta. Privind la întrebarea onestă a Bibliei cu privire la rău, la răspunsul lui Dumnezeu la rău și la soluția scripturală pentru acesta, se poate aborda această problemă folosind aproape nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu. Desigur, această întrebare are legătură și cu teologia și filozofia. Există mai multe moduri de a ajunge la soluții posibile, și niciuna nu este completă în sine.
Conform Bibliei, experiența răului este ceva ce Dumnezeu înțelege și recunoaște. Dorința lui Dumnezeu de a ne acorda libertatea de a face propriile alegeri permite, de asemenea, posibilitatea răului moral. Răul moral duce la răul fizic. Chiar și așa, Dumnezeu a acționat întotdeauna pentru a atenua loviturile pe care răul și suferința le aduc asupra omenirii. El a oferit, de asemenea, singurul mijloc de a îndrepta toate relele. Într-o zi, planul lui Dumnezeu de a învinge și distruge răul va fi complet realizat.
Scriptura recunoaște „problema răului”
Multe dintre cele 66 de cărți ale Bibliei exprimă în mod deschis ceea ce numim astăzi „problema răului”. În unele cazuri, aceste expresii sunt aproape o acuzație directă împotriva lui Dumnezeu, ca răspuns la suferința pe care scriitorii au văzut-o sau au experimentat-o.
Întreaga carte a lui Iov, de exemplu, este o discuție despre motivele pentru care omenirea suferă chiar și atunci când nu pare să merite acest lucru. În plus, Scriptura oferă multe alte pasaje notabile care reflectă în mod clar problema răului:
Habacuc 1:2-4: „Până când, Doamne, voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: «Violență!» și Tu nu vei salva? De ce mă faci să privesc nelegiuirea și Te uiți la necaz? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri. De aceea Legea este fără putere și dreptatea nu se arată niciodată. Căci cel rău îl învinge pe cel drept și, astfel, dreptatea este pervertită.” (NTR)
Eclesiastul 4:1-3: „M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi, și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, și n-are cine să-i mângâie! Şi am găsit că morții, care au murit mai înainte, sunt mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață. Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.”
Psalmul 10:1: „Pentru ce stai așa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?”
Psalmul 22:1-2: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.”
Psalmul 83:1-2: „Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea și nu Te odihni, Dumnezeule! Căci iată că vrăjmașii Tăi se frământă, și cei ce Te urăsc înalță capul.”
Ioan 16:2-4: „Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceți aminte că vi le-am spus.”
Romani 8:36: „După cum este scris: «Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.»”
Apocalipsa 6:9-10: Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: «Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?»”
Aceste pasaje arată o conștientizare personală și profundă a realității răului. Scriptura nu prezintă răul ca pe o abstracție sau o idee îndepărtată. Oamenii reali care au consemnat cuvintele Bibliei erau dureros de conștienți de existența răului și a suferinței. Și erau dispuși să-și exprime sentimentele față de Dumnezeu, mai ales când simțeau că El nu acționa conform așteptărilor lor.
Cu toate acestea, aceiași autori recunosc și au încredere în bunătatea lui Dumnezeu, care va îndrepta aceste nedreptăți într-o bună zi.
Scriptura încadrează „problema răului”
Biblia arată clar că răul este ceva pe care Dumnezeu nu l-a intenționat și nici nu l-a creat. Mai degrabă, răul moral este o posibilitate necesară. Dacă suntem cu adevărat liberi, atunci suntem liberi să alegem altceva decât voia lui Dumnezeu, adică putem alege răul moral. Scriptura subliniază că există consecințe pentru sfidarea voii lui Dumnezeu – personale, comunitare, fizice și spirituale.
Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.”
Geneza 2:16-17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.»”
Geneza 3:17-19: „Omului i-a zis: «Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: 'Să nu mănânci deloc din el', blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.»”
Proverbele 14:34: „Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.”
Proverbele 19:3: „Nebunia omului îi sucește calea, și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui”
Matei 5:3-11: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! ... Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!”
Ioan 9:1-3: „Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: «Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?» Isus a răspuns: «N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.»”
Romani 1:18-28: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. ... Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”
Romani 3:23: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Romani 5:12: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…”
Evrei 2:2-3: „Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?”
Luate împreună, versetele ne arată că relele fizice – boala, foametea, războiul și moartea – sunt rezultatul răului moral. Iar răul moral este ceva pentru care toți oamenii sunt responsabili, atât la nivel personal, cât și la nivel comunitar. Uneori suferim din cauza propriilor noastre păcate. Alteori, suferim din cauza păcatelor altora. În unele situații, suferim din cauza simplului principiu al cauzei și al efectului. Și uneori suferim pentru un scop special, pentru a aduce speranță sau ajutor – sau o avertizare – altora (vezi 2 Corinteni 1:4).
Biblia „încadrează” problema răului, păstrând-o în contextul adecvat. „Răul” nu are sens fără ceva cu care să-l comparăm. Pentru comparație, avem creația originală a lui Dumnezeu, numită „foarte bună” (Geneza 1:31). Avem standardul bunătății în Dumnezeu Însuși. Și avem o explicație pentru diversele cauze ale răului și ale suferinței.
De asemenea, vedem că această lume fizică nu este tot ceea ce există. Nici această viață muritoare nu este tot ceea ce am fost creați să avem. Putem experimenta lupte fizice, cum ar fi „jalea” și „persecuția” (Matei 5:4, 11), în timp ce privim spre o stare mai mare și mai permanentă de „binecuvântare”.
Desigur, a defini clar ce este răul și de ce îl experimentăm nu este același lucru cu rezolvarea problemei răului. Cu toate acestea, chiar și definirea răului în contextul teologiei creștine arată că experiența noastră pe care o avem cu răul și suferința nu este incompatibilă cu existența lui Dumnezeu. Amplificând această dovadă, Biblia merge dincolo de descrierea precisă a răului, revelând acțiunea lui Dumnezeu de a-l remedia.
Scriptura se opune „problemei răului”
Scriptura arată că Dumnezeu nu a creat răul și nu îl promovează; în schimb, ea descrie acțiunile lui Dumnezeu în combaterea acestuia. Dumnezeu limitează impactul răului, ne avertizează asupra pericolelor cauzate de el, acționează pentru a opri răspândirea lui, ne oferă o scăpare de rău și, în cele din urmă, va învinge răul pentru totdeauna.
Geneza 3:21: „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele.”
Geneza 4:10-15: „Şi Dumnezeu a zis: «Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Când vei lucra pământul, să nu-ți mai dea bogăția lui. Pribeag și fugar să fii pe pământ.» Cain a zis Domnului: «Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. Iată că Tu mă izgonești azi de pe fața pământului; eu va trebui să mă ascund de fața Ta și să fiu pribeag și fugar pe pământ; și oricine mă va găsi, mă va omorî.» Domnul i-a zis: «Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte ori.» Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.”
Geneza 6:5-8: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.”
Geneza 7:1-4: „Domnul a zis lui Noe: «Intră în corabie, tu și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ... după șapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și voi șterge astfel de pe fața pământului toate făpturile pe care le-am făcut.»”
Deuteronomul 9:5: „Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor; ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.”
Deuteronomul 30:15-18: „Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul. Căci îți poruncesc azi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești și să te înmulțești și ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în țara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta și te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei și să le slujești, vă spun astăzi că veți pieri și nu veți avea zile multe în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.”
Iona 3:6-10: „Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă. Şi a trimis să se dea de știre în Ninive, din porunca împăratului și mai marilor lui, următoarele: «Oamenii și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi, și dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!» Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.”
Matei 10:28: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă.”
Matei 23:37: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!”
1 Corinteni 6:9-11: „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Şi așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”
Coloseni 1:13: „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui.”
2 Tesaloniceni 2:7: „Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei.”
2 Petru 2:9: „Înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății.”
Apocalipsa 19:11: „Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă «Cel credincios» – și «Cel adevărat», și El judecă și Se luptă cu dreptate.”
Apocalipsa 20:11-15: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. ... Şi am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. ... Şi morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. ... Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc.”
Apocalipsa 21:1-5: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. ... Şi am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.”
Biblia explică faptul că Dumnezeu a acționat pentru a limita impactul răului. El ne-a dat instrucțiuni clare pentru a evita să fim răi. Dumnezeu a pus, de asemenea, la dispoziție puterea spirituală pentru cei care doresc să fie eliberați de puterea răului. Și, încă de la început, Dumnezeu a pus în mișcare un plan pentru a îndrepta toate relele și a pune capăt experienței noastre de rău și suferință (vezi Geneza 3:15).
Scriptura rezolvă „problema răului”
Existența răului este adesea prezentată ca o problemă enormă pentru cei care cred în Dumnezeu, în principal din cauza diverselor dihotomii false. Se presupune că Dumnezeu trebuie să interzică tot răul, altfel El Însuși este rău. Se presupune că Dumnezeu trebuie să-i pedepsească imediat pe toți cei răi și să nu-i tulbure niciodată pe cei nevinovați, altfel se presupune că El nu este atotputernic. În realitate, aceste presupuneri omit mijloacele reale prin care Scriptura rezolvă problema răului.
După cum am văzut, Biblia recunoaște răul, îl încadrează corect și arată cum Dumnezeu se opune lui. Cel mai important însă este că Scriptura explică modul în care existența Dumnezeului creștin învinge problema răului.
Matei 16:21: „De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învie.”
Marcu 10:45: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Şi dea viața răscumpărare pentru mulți!”
Luca 22:19-20: „Apoi a luat pâine; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: «Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.» Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: «Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.»”
Ioan 14:6: „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”
Ioan 19:16-18: „Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al «Căpățânii», care în evreiește se cheamă «Golgota». Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul de o parte, și altul de alta, iar Isus la mijloc.”
Ioan 19:30: „Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul și Şi-a dat duhul.”
Ioan 20:19-20: „În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!» Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.”
Ioan 20:30-31: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui.”
2 Corinteni 5:1: „Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică.”
Evrei 4:15: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”
1 Ioan 3:1: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!”
Coloseni 1:21-22: „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.”
În loc să ne creeze ca pe niște roboți amorali, să condamne omenirea pentru păcatele noastre sau să ne ierte păcatele lăsându-le nerezolvate, Dumnezeu a ales singura cale de a rezolva problema. El ne-a creat cu libertatea de a ne alege acțiunile și apoi ne-a oferit iertarea. Iertarea este răspunsul creștin la problema răului.
Iertarea este diferită de condamnare – ea îl eliberează pe cel condamnat de pedeapsă. Iertarea este, de asemenea, diferită de scuzarea răului – ea recunoaște că există un rău care trebuie îndreptat. Baza iertării noastre, crucea, este intersecția dintre caracterul moral perfect al lui Dumnezeu, iubirea și atotputernicia Lui. Deoarece El a ales să ia asupra Sa pedeapsa noastră, toate suferințele și răul pot fi biruite. Conform Bibliei, răul pe care îl experimentăm în această viață a fost deja învins, și toată lumea are acces la această victorie.
Ioan 3:16-21: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
Ioan 16:33: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”
În ansamblu, așa cum este intenționat, Biblia descrie răul ca pe un lucru pe care Dumnezeu l-a permis, pentru liberul nostru arbitru, dar pe care nu l-a tolerat niciodată. De-a lungul istoriei, Dumnezeu a luat măsuri pentru a limita influența răului. Și, cel mai important, Dumnezeu Însuși a luat asupra Sa consecințele păcatului nostru, astfel încât fiecare persoană să poată avea acces la iertare și mântuire. Drept urmare, toate păcatele, răul și suferința vor înceta complet într-o bună zi. Dincolo de aspectele filozofice sau teologice ale acestei probleme, Scriptura în sine contribuie în mare măsură la neutralizarea puterii „problemei răului”.
English
Care este soluția biblică la problema răului?
