Întrebare
Ce înseamnă să-L primești pe Isus Hristos?
Răspuns
Mulți termeni folosiți în creștinism pot fi derutanți pentru noii credincioși sau pentru cei care caută să afle mai multe despre Isus. O astfel de frază revine des: "Primește-L pe Isus Hristos ca Mântuitor al tău." Ce înseamnă mai exact să-L "primești" pe Isus? Din moment ce Isus a trăit, a murit și a înviat acum peste două mii de ani, cum Îl putem "primi" acum?
Ioan 1:11-12 vorbește despre primirea lui Isus și definește termenul: "[Isus] A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Ioan echivalează "primirea" lui Isus cu "credința" în El, care are ca rezultat transformarea cuiva în copil al lui Dumnezeu. Așadar, primirea lui Isus are de-a face cu credința. Avem încredere în cine este Isus și în ceea ce a făcut El în locul nostru.
Când "primim" un pachet, îl luăm la noi. Când un fundaș jucător de fotbal american "primește" mingea, o trage la el și ține de ea. Când Îl "primim" pe Isus, Îl luăm la noi și ținem de adevărul despre El.
A-L primi pe Isus ca Mântuitor înseamnă că ne uităm la El și numai la El ca la Cel care ne iartă păcatele, ne repară relația cu Dumnezeu și ne asigură intrarea în rai. A-L respinge ca Mântuitor înseamnă fie că nu credem că avem nevoie de mântuire, fie că ne uităm la un alt eliberator. Cu toate acestea, Scriptura spune clar că "în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți" (Faptele Apostolilor 4:12).
A-L primi pe Isus ca Domn al nostru înseamnă să renunțăm la dumnezeii mai mici în jurul cărora ne-am construit viața. Putem cunoaște faptele despre Isus detaliate în Biblie - putem chiar recunoaște adevărul acestor fapte - fără a face parte din familia lui Dumnezeu. Nu-L putem primi pe Isus ca Domn fără să înlăturăm idolii din viața noastră - idoli precum puterea, popularitatea, bogăția sau confortul în care ne încredem pentru a ne oferi scop și putere. Isus a descris nevoia de a-L urma din toată inima în Luca 9:23: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze."
Când Isus a vizitat Nazaretul, orașul Său natal, oamenii de acolo nu credeau că El era altceva decât fiul Mariei și al lui Iosif (Matei 13:54-58; vezi și Ioan 6:41-42). Ei L-au acceptat ca tâmplar local, dar L-au respins ca Mesia promis. Mulți oameni din zilele noastre fac un lucru similar. Îl acceptă pe Isus ca un bun profesor de morală, un model de urmat sau chiar un profet care ne poate învăța despre Dumnezeu. Dar se opresc înainte de a-L primi ca Domn și Mântuitor personal. Ei nu își pun credința în El.
Primirea lui Isus este o chestiune care ține de destinul etern al cuiva: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, într-adevăr, nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu." (Ioan 3:16-18)
A-L primi pe Isus înseamnă a recunoaște că El este cine a spus că este (1 Ioan 5:10; Matei 27:43; Ioan 20:31). El este Fiul lui Dumnezeu care a luat trup de om (Filipeni 2:6-8), S-a născut dintr-o fecioară (Luca 1:26-38), a trăit o viață perfectă (Evrei 4:15) și a îndeplinit în întregime planul lui Dumnezeu de a salva omenirea de păcat (Matei 1:18; 1 Petru 1:20; Ioan 19:30; 2 Corinteni 5:18-21). A-L primi pe Isus înseamnă a avea încredere că jertfa Sa de pe cruce a plătit complet pentru păcatul nostru și a crede că Dumnezeu L-a înviat din morți (1 Corinteni 15:3-5, 20; 2 Timotei 2:8).
A-L primi pe Isus înseamnă a recunoaște că suntem păcătoși separați de un Dumnezeu sfânt (Romani 3:23; 6:23; Efeseni 2:1-3). A-L primi pe Isus înseamnă a-L chema cu credință, având încredere că doar sângele Său ne poate curăța de păcat și ne poate restabili într-o relație corectă cu Dumnezeu (Efeseni 2:4-10; 1 Ioan 1:7; Evrei 10:19-22). Cei care Îl primesc pe Isus prin credință primesc "dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu" (Ioan 1:12-13).
Atunci când Îl primim pe Isus ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu ne trimite darul Duhului Său Sfânt care intră în duhul nostru și începe să ne transforme pentru a semăna mai mult cu Hristos (Romani 8:29; Ioan 14:26; Luca 24:49; Efeseni 1:13-14; Filipeni 2:12-13). Isus a numit această tranzacție "naștere din nou" (Ioan 3:3-8). Atunci când se naște un copil, apare o nouă creatură care nu exista anterior. Cu timpul, acel bebeluș începe să arate și să acționeze la fel ca părinții. În același fel se întâmplă și atunci când ne naștem din Duhul Sfânt prin primirea lui Isus. Devenim copii ai lui Dumnezeu și începem să arătăm și să acționăm mai mult ca Tatăl nostru cel ceresc (Matei 5:48; 2 Corinteni 5:17; 7:1; Efeseni 5:1).
Primirea lui Isus Hristos în viața noastră înseamnă mai mult decât adăugarea Lui pe o listă de priorități deja aglomerată. El nu oferă opțiunea de a fi doar o parte din viața noastră. Atunci când Îl primim, Îi jurăm credință și Îl privim ca pe Domnul de necontestat al vieții noastre (Luca 6:46; Ioan 15:14). Vom mai nesocoti uneori poruncile Sale (1 Ioan 1:8-10). Dar Duhul Sfânt din noi ne atrage la pocăință, astfel încât părtășia noastră strânsă cu Dumnezeu să fie restaurată (Psalmul 51:7). Primirea lui Isus este începutul unei vieți de descoperire și al unei veșnicii de fericire în cer, alături de El (Ioan 3:36; Apocalipsa 21-22).
English
Ce înseamnă să-L primești pe Isus Hristos?
