Întrebare
Ce este evanghelizarea prin prietenie?
Răspuns
Evanghelizarea prin prietenie ca metodă de a-i aduce pe oameni la Hristos sau de a împărtăși Evanghelia lui Hristos are mai multe sensuri și conotații. Unii oameni cred că evanghelizarea prin prietenie necesită ca creștinii să devină prieteni cu necredincioșii, stabilind o relație înainte de a încerca să abordeze nevoia lor de un Mântuitor. Unii consideră că evanghelizarea prin prietenie înseamnă să trăiești o viață solidă și neprihănită - o mărturie vie - în fața celorlalți, astfel încât aceștia să își dorească acest tip de viață și să întrebe cum să ajungă la el. În acel moment, Evanghelia este împărtășită. Alții cred că trăirea unei vieți neprihănite în lume este suficientă pentru evanghelizare și că nu sunt necesare eforturi suplimentare. Teoria este că necredincioșii vor fi atât de convinși de nevoia lor de acest tip de viață, încât Îl vor căuta pe Dumnezeu pe cont propriu. Ce spune Biblia despre evanghelizarea prin prietenie?
Fiecare dintre cele trei metode de evanghelizare prin prietenie menționate mai sus nu respectă metoda biblică de evanghelizare. Prima metodă, să devenim prieteni cu necredincioșii pentru a câștiga suficientă credibilitate astfel încât aceștia să asculte Evanghelia, nu recunoaște câteva adevăruri biblice importante. În primul rând, credincioșii nu trebuie să se înjuge la un jug nepotrivit cu cei necredincioși (2 Corinteni 6:14-17). Esența prieteniei este respectul reciproc și afecțiunea bazată pe acordul asupra principiilor de bază ale vieții. Dar poate un credincios să aibă cu adevărat o astfel de relație cu un necredincios? În lumina versetelor din Iacov 4:4 și Efeseni 5:11, o astfel de relație nu este biblică. Persoana nemântuită face parte din lume, care Îl urăște pe Dumnezeu și pe poporul lui Dumnezeu. Cum poate o astfel de persoană să aibă afecțiune și respect pentru credincioși, care fac parte din Împărăția lui Dumnezeu? Trebuie să fim prietenoși cu necredincioșii? Categoric! Trebuie să avem relații intime cu necredincioșii? Din punct de vedere biblic, nu.
În plus, nici Isus, nici ucenicii nu au practicat acest tip de evanghelizare prin prietenie. Isus nu Și-a limitat prezentările Evangheliei la prietenii și rudele Sale. El a predicat unor străini mesajul pocăinței de păcat și al mântuirii prin El. I-a trimis pe ucenicii Săi doi câte doi și ei "au propovăduit pocăința" (Marcu 6:12). Dacă oamenii refuzau să îi asculte, Isus îi instruia să "scuture praful" de pe picioarele lor și să treacă în următorul oraș. El nu i-a încurajat niciodată să se stabilească pentru câteva luni și să dezvolte prietenii cu cei care au respins mesajul. El nu le-a spus nici să evite citarea Scripturilor, astfel încât ascultătorii lor să nu se simtă jigniți sau să nu respingă Evanghelia. El știa că "propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării" (1 Corinteni 1:18) și că majoritatea oamenilor vor respinge acest mesaj, indiferent de modul prietenos în care este prezentat. Hristos a fost respins de lume și El ne-a spus să ne așteptăm la aceeași reacție (Ioan 15:18-20).
Cum rămâne cu metoda de "evanghelizare" prin mărturia noastră vie? Nu există nicio îndoială că trebuie să trăim o viață neprihănită în fața lumii care ne privește și, cu siguranță, există putere în mărturia unei vieți transformate de Hristos. Un exemplu clasic în acest sens este întâlnirea lui Isus cu femeia samariteancă de la fântână (Ioan 4:1-42). Isus i-a putut spune totul despre viața ei, inclusiv despre păcatul în care trăia atunci. Isus, în modul Său infailibil, i-a dat Evanghelia și, desigur, ea a crezut. Ioan 4:39 preia relatarea: "Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: «Mi-a spus tot ce am făcut.» Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui." (Ioan 4:39-41)
Toată lumea din acel oraș o cunoștea pe această femeie și viața sordidă pe care o trăia. Ceea ce i-a făcut să creadă în Hristos nu au fost doar cuvintele ei despre Isus, ci și viața ei transformată. Ea a fost o mărturie vie a puterii Evangheliei lui Hristos. Schimbarea din viața ei a fost atât de impactantă, încât au știut că se întâmplase ceva miraculos și I-au cerut lui Isus să rămână cu ei, ceea ce a și făcut timp de două zile, predicând aceeași Evanghelie a pocăinței și oferirea apei vii a vieții veșnice prin El. "Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui." (Ioan 4:41) În acest caz, atât predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, cât și mărturia unei vieți schimbate de acel Cuvânt au adus roadele pocăinței.
Dar a fost viața schimbată a femeii suficientă pentru a-i aduce pe alții la Mântuitorul? Nu, dar a fost un imbold pentru ei să caute mai multe informații. Ne putem aștepta astăzi ca viața noastră să fie o mărturie suficientă pentru a-i convinge pe necredincioși de nevoia lor de Hristos? Problema care apare în acest al treilea tip de evanghelizare prin prietenie este că, prea adesea, viața creștinilor nu este o mărturie bună pentru Domnul și Mântuitorul pe care mărturisim că Îl cunoaștem și Îl slujim. Prea adesea, lumea vede în noi mai mult o reflectare a ei decât o reflectare a lui Hristos. A ne baza exclusiv pe "mărturia vie" a păcătoșilor răscumpărați care, deși mântuiți prin har, încă se luptă zilnic cu firea - fără mărturia adevărului Scripturii - înseamnă să ne încătușăm într-un mod în care Biblia nu ne poruncește niciodată să o facem. Nici măcar cea mai bine trăită viață nu se poate compara cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu. "Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii." (Evrei 4:12) "Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?" (Ieremia 23:29)
În mod clar, metoda biblică de evanghelizare constă din proclamarea fidelă a adevărului Scripturii împreună cu mărturia vie a celor care au fost schimbați de acel adevăr. Când Isus a prezentat mesajul Evangheliei mântuirii, El i-a învățat pe oameni dragostea și iertarea, fiind bun și plin de compasiune. Dar a mers la păcătoși pentru a-i convinge de păcatele lor. Un exemplu în acest sens este chiar femeia samariteancă despre care am vorbit aici. Amintește-ți... primul cuvânt pe care l-a spus Isus când Și-a început lucrarea a fost "Pocăiți-vă!" "De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: «Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.»" (Matei 4:17) Noi suntem însărcinați să aducem același mesaj lumii, spunând adevărul în dragoste dintr-o inimă schimbată de Mântuitorul.
English
Ce este evanghelizarea prin prietenie?
