Întrebare
Cum ar trebui să relaționeze un creștin cu prietenii necreștini?
Răspuns
Un creștin ar trebui să se raporteze la prietenii necreștini în același mod în care Isus S-a raportat la cei care nu L-au urmat. Putem să ne uităm la câteva dintre modurile în care Isus a relaționat cu oamenii și să-L imităm atunci când relaționăm cu prietenii noștri necreștini:
1. Isus a fost bun, chiar și atunci când oamenii nu Îl înțelegeau. Oamenii erau perpetuu confuzi cu privire la cine era Isus și de ce se afla în mijlocul lor. Totuși, Marcu 6:34 consemnează că, atunci când "a văzut mult norod; ... I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri". Cei aroganți L-au provocat; El a răspuns cu bunătate (Luca 10:25-26). Cei nevoiași L-au secătuit; El a răspuns cu bunătate (Luca 8:43-48). Soldații romani și zeloții religioși L-au ucis; El a răspuns cu bunătate (Luca 23:34).
Isus a fost pregătit să fie înțeles greșit, astfel încât să poată avea răbdare și bunătate cu necreștinii în timp ce le explica cum să aibă o relație cu Dumnezeu. Trebuie să ne amintim că, în calitate de urmași ai Lui, și noi vom fi înțeleși greșit. Isus ne-a avertizat: "Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră." (Ioan 15:18) Chiar și atunci când suntem urâți sau înțeleși greșit, ar trebui să răspundem întotdeauna cu bunătate.
2. Isus a spus întotdeauna adevărul. Chiar și atunci când viața Sa era în joc, Isus a spus întotdeauna adevărul (Matei 26:63-65). Atunci când suntem înconjurați de necreștini care nu se închină lui Dumnezeu sau nu aderă la valorile noastre, este tentant să păstrăm tăcerea sau să compromitem Scriptura pentru a nu jigni. Vedem uneori că acest lucru se întâmplă cu creștinii celebri atunci când sunt întrebați despre homosexualitate sau avort. În loc să se bazeze ferm pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, unii cedează presiunii colegilor.
Atracția magnetică spre a-i mulțumi pe cei din jurul nostru este o problemă umană universală. Dar, în calitate de creștini, trebuie să fim "sare și lumină" în această lume întunecată și fără gust (Matei 5:13-16). Nu trebuie să lovim oamenii în cap cu opiniile noastre (a se vedea numărul 1 de mai sus), dar nici nu trebuie să compromitem adevărul. Isus a spus ceea ce era necesar în acel moment, indiferent de costul personal. El a spus ceea ce oamenii aveau nevoie să audă. Și noi trebuie să facem la fel.
3. Isus nu Și-a pierdut niciodată identitatea. Deși era înconjurat de necreștini în fiecare zi, Isus nu a permis culturii sau opiniilor acesteia să Îi modifice identitatea. Nici măcar Satan nu L-a putut zdruncina (Matei 4:1-10). Isus știa cine era și de ce Se afla aici. Ca creștini, trebuie să fim siguri de identitatea noastră în Hristos, astfel încât nici cel mai vocal oponent să nu ne poată zdruncina. Isus a mâncat, a băut și a călătorit cu necreștini în fiecare zi, dar niciodată nu Și-a lăsat deoparte identitatea de Fiu al lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut spune cu sinceritate: "Totdeauna fac ce-I este plăcut [Tatălui]." (Ioan 8:29)
4. Isus Își cunoștea scopul (Marcu 1:38). O mare amenințare la adresa propriului nostru suflet atunci când ne împrietenim cu necreștini este că ne putem pierde ușor din vedere scopul. Lumea nu împărtășește valorile noastre biblice și este dornică să ne îndepărteze de devotamentul față de Hristos. Deși ne putem bucura de prietenii cu necreștini, trebuie să facem acest lucru cu conștiința faptului că suntem cetățeni ai unei alte Împărății. Suntem aici ca ambasadori ai Regelui (Efeseni 2:19; Filipeni 3:20; 2 Corinteni 5:20). Putem participa la activități și relații cu necredincioși, dar numai până la un punct. Trebuie să fim pregătiți să spunem un politicos "Nu, mulțumesc" atunci când ni se cere să părăsim scopul nostru. S-ar putea să nu fie un păcat direct pe care suntem încurajați să îl urmărim, dar multe alte lucruri ne pot atrage departe de devotamentul pur față de Hristos (2 Corinteni 11:3). Materialismul, evaluările seculare, valorile temporale, timpul liber, divertismentul: toate pot amenința sau răsturna urmărirea scopului de către un creștin. Atunci când ne menținem ochii la premiu - așa cum a făcut Isus - relațiile noastre cu cei necreștini pot fi plăcute și fructuoase atât pentru ei, cât și pentru noi (Evrei 12:1-2).
5. Isus a fost selectiv în privința celor mai apropiați tovarăși ai Săi. În ciuda faptului că Isus a interacționat în mod constant cu necredincioșii, El Și-a rezervat cea mai intimă legătură cu ucenicii Săi aleși cu grijă. Chiar și dintre ucenici, El a ales trei - Petru, Iacov și Ioan - pentru a împărtăși cele mai intime momente din viața Sa. Doar cei trei au fost martori la schimbarea Sa la față (Matei 17:1-9). Aceștia trei au fost cei care L-au însoțit în Grădina Ghetsimani în noaptea arestării Sale (Marcu 14:33-34). Modelul pe care ni l-a dat Isus este cel al intimității selective în relații. Deși trebuie să fim buni cu toată lumea, servind cum putem, trebuie să fim atenți la cei cărora le permitem să se apropie de noi. Prietenii noștri cei mai apropiați au o mare influență și ne pot îndepărta inima de planul lui Dumnezeu pentru viața noastră.
Dacă Isus a trebuit să fie atent la cei cărora le-a permis să se apropie de El, trebuie să fim și noi atenți. Trebuie să îi căutăm pe cei care ne împărtășesc credința și dragostea pentru Domnul, amintindu-ne că "noi suntem templul Dumnezeului celui Viu" (vezi 2 Corinteni 6:14-16). Îi putem iubi și sluji pe prietenii noștri necreștini ca un mod de a-L onora pe Dumnezeu și de a demonstra cât de mult îi iubește Dumnezeu și pe ei.
English
Cum ar trebui să relaționeze un creștin cu prietenii necreștini?
