Întrebare
Cum poate un creștin să evite să fie un preș pentru alte persoane?
Răspuns
Un preș este un covor mic plasat la ușa de intrare, unde oamenii își pot șterge pantofii murdari înainte de a intra în casă. Termenul de preș este, de asemenea, utilizat la figurat, pentru a descrie persoanele care se lasă călcate în picioare (la figurat) de către alții; cu alte cuvinte, un preș se lasă abuzat, denigrat sau acceptă să se profite de el fără să se apere. Din moment ce Isus ne-a învățat să "întoarcem și celălalt obraz" (Matei 5:39) și să "facem bine celor care [ne] urăsc" (Luca 6:27), ne-a spus El să fim preșuri?
Isus nu îi învăța pe ucenicii Săi să fie preșuri. Mai degrabă, El ne învăța că, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a ne arăta ca fiind adevărații Lui copii, trebuie să fim curați pe dinăuntru și pe dinafară și să fim cât mai concilianți posibil de dragul unei lumi pierdute. A "întoarce și celălalt obraz" nu înseamnă că ne punem pe noi înșine sau pe alții în pericol sau că ignorăm nedreptatea. Atunci când suntem obiectele unor jigniri personale ("palme pe obraz"), primul nostru răspuns nu este să ripostăm cu aceeași monedă. A fi un preș este slăbiciune, dar a alege iertarea este putere. "Înțelepciunea face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile." (Proverbele 19:11)
În timp ce noi tindem să ne concentrăm asupra a ceea ce vedem, Dumnezeu Se uită întotdeauna la inimă (Ieremia 17:10; Ioan 2:25; 1 Samuel 16:7). Porunci precum "faceți bine celor ce vă urăsc" sunt orientate către inima urmașilor Săi. Isus dorește ca dragostea Sa să fie motivația noastră principală pentru tot ceea ce facem (1 Corinteni 16:14; 1 Tesaloniceni 3:12). Dacă ne străduim să facem bine dușmanilor noștri, refuzăm să permitem răzbunării sau amărăciunii să prindă rădăcini în inima noastră (Evrei 12:15). Dumnezeu știe că acțiunile noastre exterioare nu reflectă neapărat motivațiile noastre lăuntrice, iar aceste motivații lăuntrice sunt cele mai importante pentru El.
Poate părea nobil și creștinește atunci când cineva se lasă folosit ca preș, dar ar putea exista și un motiv egoist în spatele acestui gest. De exemplu, unii oameni își îngăduie să fie preș din cauza propriei lor nesiguranțe și a slabei lor valori personale. Se tem de respingere, așa că permit ca limitele lor personale să fie încălcate de alții, în speranța că vor fi apreciați și iubiți. Ei încearcă să obțină validare prin cumpărarea acesteia cu servilismul lor; de fapt, se așteaptă ca oamenii falibili să le spună cine sunt, în loc să se bazeze pe Dumnezeu pentru a face acest lucru. Acest lucru funcționează rareori, iar preșul se simte mai rău ca niciodată.
Un creștin poate evita să fie un preș dacă mai întâi își înțelege adevărata valoare. Fiecare ființă umană este creată după chipul lui Dumnezeu, pentru a reflecta gloria și frumusețea Sa în moduri unice (Geneza 1:27; 1 Corinteni 10:31). Factorii superficiali nu au nicio influență asupra valorii cuiva. Dacă Dumnezeu nu socotește împotriva noastră calitățile noastre inferioare, atunci nici noi nu ar trebui să o facem (Romani 8:31). Înțelegerea faptului că Dumnezeu ne-a declarat neprihăniți datorită morții și învierii lui Isus (2 Corinteni 5:21) ar trebui să ne dea puterea de a trăi în libertatea pe care o aduce acest lucru. Nu suntem preșurile nimănui; suntem fiii și fiicele Dumnezeului Preaînalt (Filipeni 2:14-15; Efeseni 5:1).
În al doilea rând, atunci când un creștin practică "răstignirea împreună cu Hristos" (Galateni 2:20), accentul se mută de la sine la Domnul. Isus, adevăratul Slujitor al tuturor, nu a fost un preș. El a slujit fără plată, dar nu le-a permis niciodată oamenilor să ia de la El ceea ce El nu era gata să dea. La un moment dat, mulțimile au încercat să-L arunce de pe o stâncă (Luca 4:29). Altă dată, au vrut să-L facă rege (Ioan 6:15). Pentru că niciunul dintre acestea nu era planul lui Dumnezeu pentru El, Isus pur și simplu a fugit. El a refuzat să fie preșul lor.
În al treilea rând, creștinii pot cere sfaturi înțelepte cu privire la stabilirea limitelor. Biblia este o carte a limitelor și a consecințelor. Limitele sănătoase duc la relații sănătoase. Cuvântul "nu" este puternic. Trebuie să învățăm că a permite păcatele sau iresponsabilitatea altora nu înseamnă iubire, ci auto-indulgență. Frica egoistă, înrădăcinată în dorința ca ceilalți să ne iubească, să ne aprecieze sau să aibă nevoie de noi, ne împinge să îi salvăm pe cei care ar trebui să suporte propriile consecințe. Limitele înțelepte îi lasă pe ceilalți liberi să culeagă consecințele pe care le-au dobândit și, sperăm, să învețe din aceste consecințe. Atunci când i se cere să încalce o limită, o persoană de altfel supusă poate primi puterea să ia o poziție corectă cu un "nu" politicos. Dumnezeu ne iubește, dar nu Îi este teamă să spună "nu" atunci când trebuie. Preșurile sunt în general oameni cărora le este frică să spună "nu" atunci când trebuie. Recunoașterea motivului pentru care ne este frică poate fi un pas important în depășirea acestui handicap.
Traumele din copilăria timpurie îi pot prinde pe unii oameni într-un rol nesănătos de supunere, convingându-i că soarta lor în viață este să fie un preș. Este posibil ca aceștia să fi fost martorii unui părinte care a fost un model de comportament al unui preș și să presupună că nu au de ales decât să facă la fel. Consilierea biblică îi poate ajuta pe oamenii care se simt neputincioși să nu mai fie preșuri. Ei pot învăța să respingă minciunile pe care Satan le-a încrustat în sufletul lor și să își înnoiască mintea cu adevărul lui Dumnezeu (Romani 12:1-2).
English
Cum poate un creștin să evite să fie un preș pentru alte persoane?
