Întrebare
Susține Biblia preexistența lui Isus?
Răspuns
Argumentul biblic în favoarea preexistenței lui Isus este, fără îndoială, unul complex. Preexistența este definită ca „existența într-o stare anterioară sau înaintea altui lucru”. În cazul lui Isus Hristos, preexistența Sa înseamnă că, înainte de a Se întrupa și de a umbla pe pământ, El exista deja ca a doua Persoană a Dumnezeului trinitar. Biblia nu numai că ne învață în mod explicit această doctrină, ci sugerează acest fapt în diverse pasaje din Evanghelii și Epistole. În plus, propriile acțiuni ale lui Isus Îi dezvăluie identitatea divină și, în consecință, preexistența Sa.
Mai multe pasaje din Noul Testament ne învață în mod explicit preexistența lui Isus. Isus a spus: „Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” (Ioan 17:5) Acest pasaj este suficient pentru a arăta că Scriptura susține preexistența lui Isus, dar este doar unul dintre multe astfel de pasaje. Isus Însuși i-a învățat în mod explicit pe oameni despre propria Sa preexistență (Ioan 3:13; 6:33, 38, 62; 8:23; 16:28). Hristos a spus chiar că El a existat înainte de nașterea lui Avraam (Ioan 8:58-59), deși nașterea lui Avraam a precedat-o pe a lui Isus cu multe secole! Mai multe texte Îl prezintă pe Isus ca preexistent alături de Tatăl Său (Romani 8:3; 1 Ioan 1:2; Galateni 4:4). Mai multe pasaje Îl identifică chiar pe Isus ca fiind Creatorul (Ioan 1:2-3; Coloseni 1:16-17; Evrei 1:2).
Probabil cea mai puternică dovadă a preexistenței lui Hristos a fost chiar comportamentul lui Isus Însuși. El făcea și spunea adesea lucruri pe care numai Dumnezeul lui Israel avea dreptul sau puterea să le facă. Vindecarea paraliticului de către Isus în Marcu 2 a fost făcută pentru a-Și demonstra autoritatea și capacitatea de a ierta păcatele (Marcu 2:3-12). Auditoriul evreiesc al lui Isus era perfect conștient că astfel de acțiuni erau rezervate numai lui Iahve. Acțiunile lui Isus din Luca 7 au stârnit o reacție similară (Luca 7:48-50).
Faptul că Isus a preexistat în divinitatea Sa este dovedit și mai mult prin faptul că El a fost obiectul închinării în mod repetat în Evanghelii (Matei 28:9, 17; Luca 24:52; Ioan 9:38; 20:28). Isus nu a respins niciodată o astfel de adorare. El a considerat o astfel de închinare ca fiind pe deplin potrivită. Isus a sugerat că avea autoritate asupra Sabatului (Marcu 2:28), precum și autoritatea de a desființa Legea (Efeseni 2:14-15). Un astfel de comportament este o blasfemie pură venind din partea oricui, cu excepția unei Persoane divine (și, prin urmare, preexistente).
În plus, Isus S-a identificat pe Sine ca fiind Fiul omului divin (Marcu 14:61-64) și a pretins că este capabil să Se învieze pe Sine din morți (Ioan 10:17-18)! Aceasta s-a dovedit a fi chiar minunea pe care El a pretins că o va face pentru a-Și autentifica afirmațiile radicale și slujirea (Matei 12:38-40; 16:1-4). Isus a săvârșit această mare minune și a dat o dovadă convingătoare a acesteia (Luca 24:36-43; Ioan 20:26; 21:1-14; Faptele Apostolilor 1:3-6). Această minune a confirmat pretenția lui Isus la divinitate și, astfel, oferă o confirmare suplimentară a preexistenței Sale.
English
Susține Biblia preexistența lui Isus?
