Întrebare
Este predicarea stradală o metodă eficientă de evanghelizare?
Răspuns
Predicarea pe stradă, sau predicarea în mod deschis într-o zonă publică, a fost o metodă folosită de-a lungul istoriei creștinismului cu scopul de a evangheliza oamenii care nu ar intra în mod obișnuit într-o biserică. Încă de când apostolul Petru a predicat pe străzile Ierusalimului în Fapte 2, creștinii au folosit această metodă pentru a-i conduce pe mulți la credința în Hristos.
În ciuda tradiției îndelungate a predicării stradale de-a lungul istoriei Bisericii, unii cred că această practică nu ar trebui să mai fie folosită. Ei au o varietate de motive pentru opinia lor. În primul rând, criticii cred că predicarea stradală și-a pierdut eficiența în comparație cu rezultatele sale din deceniile trecute. În al doilea rând, unii cred că predicarea stradală este prea deschisă sau ofensatoare, că oamenii sunt îndepărtați în loc să fie atrași de Hristos. În al treilea rând, unii critici observă că anumite persoane au folosit "tribuna" pentru a răspândi extremismul, disputele politice sau teologia proastă, dând predicării stradale o asociere negativă. Ca urmare, susțin ei, creștinii ar trebui să folosească alte forme de informare.
O privire practică și biblică asupra acestor preocupări dezvăluie multe puncte slabe ale acestor critici. În primul rând, chiar dacă predicarea stradală este mai puțin eficientă decât în alte momente ale istoriei, acest lucru nu înseamnă că nu ar mai trebui să fie utilizată. Ce se întâmplă dacă un predicator de stradă vede o singură persoană venind la credință ca urmare a predicii sale - înseamnă acest lucru că nu ar fi trebuit să predice? Eternitatea pentru acea persoană continuă să fie schimbată. Alte metode de informare pot fi mai eficiente, dar asta nu înseamnă că predicarea stradală este ineficientă.
O preocupare deosebită este cea de-a doua critică, conform căreia predicarea stradală este prea ofensatoare. De când trebuie creștinii să ajungă la cei pierduți doar în moduri "inofensive"? Pavel a scris că "toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți" (2 Timotei 3:12). Cu excepția cazului în care un creștin nu își împărtășește niciodată credința, opoziția este inevitabilă. Scopul nu este de a evita ofensarea cu orice preț; scopul este de a evita ofensarea inutilă. Crucea lui Hristos va fi întotdeauna un afront pentru necredincioși (1 Corinteni 1:23). Modul în care comunicăm poate fi adaptat publicului, dar mesajul nostru trebuie să rămână același. Predicarea stradală este doar o metodă de a-L comunica pe Hristos celor care altfel nu ar auzi Evanghelia.
În al treilea rând, ar trebui creștinii să continue să folosească predicarea stradală, chiar dacă unii au folosit greșit această metodă? În loc să abandoneze această practică, poate că persoanele pline de Duhul Sfânt ar trebui să revendice utilizarea corectă a predicării stradale. Scriitorii creștini nu renunță la meseria lor doar pentru că unii autori scriu cărți proaste. Biblia ne învață: "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine." (Romani 12:21)
Pe scurt, predicarea stradală este o metodă istorică de evanghelizare care poate fi foarte eficientă pentru a ajunge la cei care nu ar intra niciodată într-o biserică. Poate părea mai puțin eficientă decât în trecut, îi poate într-adevăr ofensa pe cei care se opun adevărului și poate că trebuie să depășească unele asocieri negative, dar predicarea stradală continuă să fie folosită de Dumnezeu în întreaga lume pentru a-i conduce pe oameni la credința în Hristos. Nu trebuie să condamnăm practica, ci să îi încurajăm pe cei care comunică cu îndrăzneală credința în spațiul public. În loc să așteptăm ca cei pierduți să vină la noi, noi ar trebui să mergem la ei.
English
Este predicarea stradală o metodă eficientă de evanghelizare?
