Întrebare
Ce înseamnă să te predai lui Dumnezeu?
Răspuns
Această lume este un câmp de luptă. De la căderea omului în Grădina Edenului (Geneza 3:17-19), lumea creată de Dumnezeu a fost în conflict cu El (Romani 8:20-22). Satan este numit "dumnezeul veacului acestuia" (2 Corinteni 4:4) și, din cauza păcatului lui Adam, ne-am născut în echipa lui (Romani 5:12). John Bunyan a ilustrat acest conflict în alegoria sa Războiul Sfânt. Prințul Emmanuel asediază orașul Sufletul-Omului, pentru a-l smulge de sub puterea Diavolului. Din păcate, cetățenii din Sufletul-Omului sunt devotați orbește Diavolului și luptă împotriva lui Emanuel, în detrimentul lor.
Când ajungem la vârsta la care putem face alegeri morale, trebuie să alegem dacă să ne urmăm propriile înclinații păcătoase sau să-L căutăm pe Dumnezeu (vezi Iosua 24:15). Dumnezeu promite că atunci când Îl căutăm din toată inima, Îl vom găsi (Ieremia 29:13). Când Îl găsim, avem de făcut o alegere: continuăm să ne urmăm propriile înclinații sau ne supunem voii Sale?
Predarea este un termen de luptă. Implică renunțarea la toate drepturile în fața cuceritorului. Atunci când o armată adversă se predă, își depune armele, iar învingătorii preiau controlul de atunci încolo. Predarea în fața lui Dumnezeu funcționează în același mod. Dumnezeu are un plan pentru viața noastră, iar a ne preda Lui înseamnă să lăsăm deoparte propriile noastre planuri și să le căutăm cu nerăbdare pe ale Lui. Vestea bună este că planul lui Dumnezeu pentru noi este întotdeauna în interesul nostru (Ieremia 29:11), spre deosebire de propriile noastre planuri care duc adesea la distrugere (Proverbele 14:12). Domnul nostru este un Învingător înțelept și binefăcător; El ne cucerește pentru a ne binecuvânta.
Există diferite niveluri de predare, toate acestea afectând relația noastră cu Dumnezeu. Supunerea inițială față de atragerea Duhului Sfânt duce la mântuire (Ioan 6:44; Faptele Apostolilor 2:21). Atunci când renunțăm la propriile noastre încercări de a câștiga favoarea lui Dumnezeu și ne bazăm pe lucrarea finalizată a lui Isus Hristos în locul nostru, devenim copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12; 2 Corinteni 5:21). Dar există momente de predare mai mare în timpul vieții unui creștin care aduc o intimitate mai profundă cu Dumnezeu și o putere mai mare în slujire. Cu cât Îi predăm mai multe domenii din viața noastră, cu atât este mai mult loc pentru umplerea cu Duhul Sfânt (Efeseni 5:18). Când suntem plini de Duhul Sfânt, prezentăm trăsături ale caracterului Său (Galateni 5:22). Cu cât ne predăm mai mult lui Dumnezeu, cu atât mai mult vechea noastră natură care se închină la sine este înlocuită cu una care seamănă cu Hristos (2 Corinteni 5:17).
Romani 6:13 spune că Dumnezeu ne cere să ne predăm totalitatea sinelui nostru; El vrea întregul, nu o parte: "Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii." Isus a spus că urmașii Săi trebuie să se lepede de sine (Marcu 8:34) - o altă chemare la predare.
Scopul vieții creștine poate fi rezumat de Galateni 2:20: "Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine." O astfel de viață de predare este plăcută lui Dumnezeu, duce la cea mai mare împlinire umană și va culege răsplata supremă în cer (Luca 6:22-23).
English
Ce înseamnă să te predai lui Dumnezeu?
