Întrebare
Nevoile lumii mă copleșesc. Sunt eu prea sensibil?
Răspuns
Sensibilitatea la nevoile lumii este un semn sănătos că nu ești complet absorbit de tine însuți. Durerea, foamea, tristețea și tragedia sunt evenimente obișnuite în această lume cândva perfectă, acum devastată de efectele păcatului (Geneza 3:16-19). Odată cu inventarea satelitului și a internetului, suntem bombardați cu informații din întreaga lume în timp ce acestea se întâmplă, iar răspunsurile noastre la nevoile pe care le vedem pot varia de la apatie la anxietate și disperare. Apatia nu este o opțiune pentru un creștin, dar nici anxietatea sau lipsa de speranță. Dorim să rămânem sensibili la nevoi și să fim conștienți de luptele disperate din lume, dar trebuie, de asemenea, să învățăm cum să ne stabilim limite emoționale. Fără aceste limite, putem deveni deprimați sau furioși. Vrem să fim sensibili la nevoi fără a fi copleșiți de ele. Vrem să ne întristăm pentru starea lumii fără să ne pierdem speranța.
Isus ar trebui să fie întotdeauna modelul nostru. Ne putem uita la anii petrecuți de El pe pământ pentru a vedea cum a gestionat viața într-o lume plină de nevoi. Inima Sa era sensibilă: "Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite ca niște oi care n-au păstor." (Matei 9:36) Biblia menționează de două ori că Isus a plâns: a plâns la mormântul lui Lazăr (Ioan 11:35) și a plâns pentru păcatul încăpățânat al Ierusalimului (Luca 19:41-42). Inima Sa era sensibilă, iar vederea efectelor morții și ale păcatului L-a mișcat până la lacrimi. Dar Isus nu S-a lăsat copleșit. El a văzut enormitatea problemei, dar nu a cedat gândurilor anxioase și nici nu a căzut în depresie. El știa cine era și de ce Se afla aici. Venise pe pământ cu o misiune (Luca 9:51). El nu a fost doar trist cu privire la condiția umană; El a avut compasiune și a făcut ceva în această privință (Marcu 1:38; Luca 4:43; 2 Corinteni 5:21).
Pavel este un alt exemplu de persoană sensibilă la nevoile din jurul său. El și-a vărsat viața ca o jertfă de băutură în beneficiul altora (Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6). În Romani 9:2, Pavel își exprimă întristarea cu privire la starea de pierdere a semenilor săi evrei. Corintenii, în special, l-au întristat prin imaturitatea și carnalitatea lor, iar el și-a exprimat întristarea față de ei: "V-am scris cu multă mâhnire și strângere de inimă, cu ochii scăldați în lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi." (2 Corinteni 2:4) Nevoile lumii i-au provocat adesea durere lui Pavel, dar nu a fost o durere neputincioasă. El a fost chemat de Dumnezeu să fie un predicator al neamurilor (Romani 15:16) și a făcut cu credincioșie tot ceea ce a putut pentru a promova Evanghelia adevărului.
Este bine să fim sensibili la nevoile lumii (Proverbele 14:21; 19:17). Una dintre caracteristicile celor răi este "inima lor nesimțitoare" (Psalmul 17:10, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NASB). Dar sensibilitatea noastră trebuie să ducă la acțiuni pozitive. Nevoile lumii, oricât de grele ar fi ele, ne pot copleși atunci când rămânem nemișcați în tristețea noastră. Dăm click pe poveștile despre tragedie, simțim o durere în inimă, dar nu facem nimic. Deoarece nevoile par atât de copleșitoare, nu ne putem imagina că putem face ceva în această privință, așa că nu facem nimic. Cu toate acestea, luarea unor măsuri de orice fel ne pune durerea la treabă. Există o mulțime de organizații umanitare creștine care se dedică tocmai problemelor care ne apăsă inima. Slujind, donând și sprijinind mâinile și picioarele lui Isus pe pământ, putem canaliza tulburarea interioară în productivitate exterioară.
Nu putem rezolva toate problemele lumii, dar putem ajuta pe cineva. Poate că nu putem pune capăt foametei în lume, dar putem hrăni un copil înfometat. Nu putem opri singuri traficul de persoane, dar ne putem alătura resursele altor zece mii, pentru a salva câteva victime. Ne simțim copleșiți atunci când nu știm ce să facem. "Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință." (Galateni 6:10) Ar trebui să fim sensibili la nevoi și apoi să permitem durerii noastre să ne propulseze la acțiune. Dumnezeu nu ne consideră responsabili de rezolvarea problemelor lumii, ci doar de a fi ascultători față de tot ceea ce El a pus în fața noastră (Proverbele 3:27; Ioan 9:4; 2 Corinteni 9:7). Atunci când facem acest lucru, Îi putem încredința restul.
English
Nevoile lumii mă copleșesc. Sunt eu prea sensibil?
