Întrebare
Ce este pozitivismul? Care este perspectiva creștină asupra pozitivismului?
Răspuns
Pozitivismul este un termen care se referă la o afirmație filozofică specifică: că putem fi siguri doar de lucrurile percepute direct de simțuri. Sub această restricție, numai categoriile pur empirice, cum ar fi știința, pot fi considerate ca oferind adevărul. Potrivit pozitivistului, toate celelalte categorii, cum ar fi religia, sunt, prin definiție, imposibil de cunoscut în mod real și, prin urmare, nu sunt „adevărate” în sensul propriu al cuvântului. Cea mai evidentă formă a acestei abordări este pozitivismul logic, care merge mai departe, susținând că numai afirmațiile empirice sau analitice (pur logice) sunt semnificative. În acest fel, atât pozitivismul, cât și pozitivismul logic caută să „elimine” religia și credința, pornind de la presupunerea că astfel de lucruri sunt fie necunoscute, fie insensibile.
Un exemplu celebru al principiului pozitivismului se găsește într-un citat popular al lui David Hume, unul dintre părinții Iluminismului și ai gândirii pozitiviste moderne. Hume a afirmat: „Dacă luăm în mână orice volum – despre divinitate sau metafizică, de exemplu – să ne întrebăm: conține vreun raționament abstract privind calitatea sau numărul? Nu. Conține vreun raționament experimental privind faptele și existența? Nu. Atunci aruncați-l în flăcări, pentru că nu poate conține nimic altceva decât sofisme și iluzii.”
Citatul lui Hume rezumă atitudinea generală a pozitivismului: nu există adevăr cognoscibil în nicio afirmație care nu este în întregime empirică. Se pare că această remarcă a lui Hume demonstrează și cel mai mare defect fatal al pozitivismului. Comentariul lui Hume, așa cum este citat mai sus, nu conține nici calitate, nici număr și nu are niciun raționament experimental. Pe scurt, dacă afirmația lui Hume este adevărată, atunci ea însăși nu este „nimic altceva decât sofism și iluzie”. În termeni literali, aceasta înseamnă că trebuie să se facă o excepție specială pentru pozitivism pentru a fi pozitivist.
În cele din urmă, pozitivismul și pozitivismul logic sunt, în esență, doar jocuri de cuvinte. Ele aplică prejudecăți, nu rațiunea, în efortul de a apăra o concluzie preconcepută, mai degrabă decât de a explica sau de a dezvălui vreun adevăr real. Prin propriul lor raționament, afirmațiile pozitiviste sunt incoerente. În același timp, raționamentul pozitivist este extrem de fragil; abordarea pozitivistă este atât de nerezonabil de îngustă, încât modificarea definiției pentru a evita contradicția internă duce la abandonarea completă a ideii.
Din punct de vedere creștin, pozitivismul nu reușește să descrie nici realitatea, nici experiența umană. Există unele adevăruri pe care ființele umane nu le pot percepe în mod natural (Evrei 11:3). A respinge pur și simplu ceea ce noi, ca ființe limitate, nu putem vedea, gusta sau atinge este o limitare nerezonabilă. Suntem chemați să folosim gândirea bună (Coloseni 2:8) și examinarea atentă (2 Corinteni 13:5), nu să presupunem cu aroganță că ceea ce nu putem percepe nu poate exista (Iov 38:1-4).
English
Ce este pozitivismul? Care este perspectiva creștină asupra pozitivismului?
