Întrebare
Care este semnificația faptului că Isus a potolit furtuna?
Răspuns
Relatarea despre ocazia în care Isus a potolit furtuna este prezentată în cele trei Evanghelii sinoptice: Matei, Marcu și Luca. Isus predicase lângă Marea Galileii. După aceea, dorind să se retragă din prezența mulțimilor, a hotărât să se îmbarce împreună cu apostolii și să treacă pe malul celălalt, unde nu existau orașe mari (Marcu 4:35-36). Biblia relatează că, la scurt timp după ce au pornit la drum, Isus a adormit și s-a stârnit o furtună (Luca 8:23).
Iată două puncte importante care revelează adevărata umanitate a lui Hristos: El avea nevoie de odihnă și de timp departe de mulțimi, și era atât de epuizat, încât nici măcar zgomotul valurilor care loveau barca nu L-a trezit (Matei 8:24). Aceste adevăruri ar trebui să ne ajute să realizăm că Isus era cu adevărat om, având aceleași nevoi de bază pe care le avem cu toții. Umanitatea lui Hristos face parte din ceea ce Îl califică să fie Mijlocitorul nostru milostiv între noi și Dumnezeu Tatăl (Evrei 2:17).
Deși textul nu spune care apostoli erau cu Hristos în barcă, este probabil ca pescari experimentați (cel puțin patru dintre cei doisprezece) să fi fost la bord. Acești oameni erau destul de familiarizați cu căile mării; cu siguranță, aceasta nu era prima lor furtună pe Marea Galileei, care era cunoscută pentru furtunile sale violente și bruște. Chiar și acești pescari profesioniști au fost speriați de această furtună, până la punctul în care s-au temut că vor muri (Luca 8:24). „Valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă.” (Marcu 4:37-38, NTR) Este semnificativ faptul că somnul lui Isus era adânc și liniștit, chiar și în timpul furtunii, când barca „era deja aproape plină cu apă”. Biblia spune că somnul unui credincios va fi dulce și pașnic, deoarece el știe că Domnul este cu el (Proverbele 3:24; Psalmul 4:8). De aceea, când a fost trezit, Isus i-a mustrat pe ucenici cu întrebarea: „Tot n-aveți credință?” (Marcu 4:40, NTR)
Lipsa de credință a apostolilor ne amintește că chiar și celor care au trăit și au umblat cu Isus, au văzut minunile Lui și au auzit mesajul Lui, totuși le era greu să fie plini de credință 100% tot timpul. În acest sens, ucenicii erau foarte asemănători cu noi. Cu toate acestea, lipsa lor de credință a fost mustrată – și, prin extensie, la fel este și a noastră. Dacă Isus a fost în stare să-i salveze pe apostoli din furtună, El este în stare să ne salveze și pe noi din furtunile vieții de zi cu zi: boală, pierderea locului de muncă, probleme în căsnicie și chiar înțepătura morții (1 Corinteni 15:55).
Când Isus „ le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării” (Matei 8:18, NTR), El știa că se apropia furtuna. El este atotștiutor (Ioan 2:25); chiar și cu o furtună care se apropia, El a decis să pornească pe mare. Domnul nu a promis niciodată că nu vom vedea niciodată o furtună în viață (de fapt, El ne-a spus să ne așteptăm la necazuri, Ioan 16:33). Mai degrabă, El a promis că va fi alături de noi în timpul furtunii. El nu-Și va lăsa niciodată copiii singuri în mijlocul necazurilor; cu perseverență, ei vor birui (Deuteronomul 31:8; Iacov 1:12).
Acest pasaj nu numai că revelează adevărata umanitate a lui Isus, ci și divinitatea Lui, deoarece numai Dumnezeu poate face ca „vânturile și apele să-I asculte” (Luca 8:25, NTR). Cu un singur cuvânt al lui Hristos, furtuna s-a potolit și marea s-a liniștit (Marcu 4:39). Apostolii s-au mirat de această demonstrație puternică a puterii supranaturale a lui Isus asupra fenomenelor naturii (Luca 8:25). Acest lucru poate fi o mângâiere imensă pentru creștinul aflat în mijlocul unei furtuni. Credința în Hristos nu este niciodată în zadar. Dacă El poate potoli furtunile de pe mare cu un singur cuvânt, El poate potoli și furtunile vieții.
English
Care este semnificația faptului că Isus a potolit furtuna?
