Întrebare
Care sunt "bunurile materiale" la care se face referire în 1 Ioan 3:17?
Răspuns
1 Ioan 3:17 spune: "Dar cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?"
Această întrebare retorică dezvăluie voința lui Dumnezeu pentru creștinii care au "bunurile lumii" (ESV) sau "suficienți bani pentru a trăi bine" (NLT). Ei trebuie să îi ajute pe alții în nevoie. O poruncă similară se găsește în 1 Timotei 6:17-19, unde Pavel îl instruiește pe Timotei să "Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață". Apostolul Iacov, pentru a ilustra practic faptul că credința duce la acțiune, propune următorul scenariu: "Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?" (Iacov 2:15-16). Același principiu al generozității față de bunurile materiale se regăsește în instrucțiunile Vechiului Testament pentru israeliți (vezi Exodul 22:25; Leviticul 19:9-10, 25:10; Proverbe 19:10).
A avea posesiuni materiale înseamnă a deține o anumită cantitate de bogăție, proprietate și resurse. În acest context, creștinul care are posesiuni materiale nu este lipsit, ci are suficient pentru a-i oferi și altuia aflat în nevoie. În mod interesant, întrebarea retorică din 1 Ioan 3:17 vine după ce Ioan spune că "trebuie să ne dăm viața pentru frați" (1 Ioan 3:16). Pavel i-a încurajat pe creștinii din Corint să dăruiască, folosind altruismul lui Hristos ca analogie (2 Corinteni 8:9), iar Ioan aseamănă dragostea creștină cu sacrificiul lui Hristos, subliniind generozitatea. Un creștin zgârcit nu trăiește Evanghelia. Posesiunile materiale trebuie să fie un mijloc de a-L onora pe Dumnezeu și de a-i sluji pe alții.
Mai mult, Scriptura oferă exemple de creștini care au dat din sărăcia lor (2 Corinteni 8:1-5), arătând că porunca generozității nu se limitează doar la creștinii bogați. Așa cum le-a spus Ioan Botezătorul ascultătorilor săi: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel" (Luca 3:11). Imaginea de aici nu este a unei dăruiri cu resentimente, ci a unei dăruiri care provine din iubirea autentică pentru ceilalți, în Hristos (a se vedea 2 Corinteni 9:7).
A avea convingerile și doctrinele corecte este vital, precum și o înțelegere adecvată a Evangheliei. Cu toate acestea, convingerile trebuie să se transforme într-o viață corectă, iar aceasta include modul în care folosim bunurile materiale.
English
Care sunt "bunurile materiale" la care se face referire în 1 Ioan 3:17?
