Întrebare
Ce înseamnă că Iov s-a pocăit în țărână și cenușă?
Răspuns
În Iov 42:6, Iov spune: "De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă." Evident, Iov se afla într-un punct scăzut al istoriei sale personale. Dar ce înseamnă că s-a pocăit "în țărână și cenușă"?
Țărâna și cenușa erau folosite ca semne de doliu în lumea antică. De fapt, cei trei prieteni ai lui Iov au oferit un exemplu în acest sens la începutul cărții Iov. Când au văzut suferința lui Iov, "au ridicat glasul și au plâns. Și-au sfâșiat mantalele și au aruncat cu țărână în văzduh deasupra capetelor lor" (Iov 2:12). Ei "plângeau împreună cu cei care plâng" (Romani 12:15) și își arătau durerea conform obiceiului din vremea lor, presărându-și țărână pe cap. Această acțiune a fost însoțită, așa cum este adesea în Scriptură, de ruperea hainelor.
Un alt exemplu al acestei utilizări a țărânii și a cenușii poate fi găsit în Ezechiel 27:30. Descriind o viitoare perioadă de doliu asupra Tirului, profetul scrie: "Vor striga cu glas tare din pricina ta și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărână în cap și se vor tăvăli în cenușă.". În mod clar, ideea de a-și pune țărână și cenușă este asociată cu plânsul amar care are loc în această scenă.
Estera 4:1 oferă un alt exemplu. Mardoheu aflase că evreii urmau să fie uciși cu toții într-o anumită zi, conform unei noi legi persane. Ca răspuns, Mardoheu "și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac și s-a presărat cu cenușă". Pe măsură ce vestea s-a răspândit, alți evrei au reacționat la fel: "A fost o mare jale printre iudei; posteau, plângeau și se boceau, și mulți se culcau în sac și cenușă." (Estera 4:3)
Termenul țărână este folosit de 16 ori în cartea lui Iov. Ideea asociată cu țărâna este că acesta este "nimic". Țărâna este asociată cu josnicia sau umilința. Când Iov s-a pocăit în țărână și cenușă, s-a pocăit în umilință.
Termenul cenușă are, de asemenea, o utilizare interesantă de-a lungul cărții Iov. Iov se așează în cenușă după apariția rănilor sale dureroase (Iov 2:8). Mai târziu, el declară că vorbele prietenilor săi sunt ca cenușa (13:12). Tot mai târziu, Iov spune: "Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa." (Iov 30:19) În cele din urmă, în Iov 42:6, el se pocăiește în țărână și cenușă.
În timp ce pocăința și chiar jelirea cu țărână și cenușă era o practică obișnuită în cultura antică, aceasta nu este o poruncă biblică. În schimb, putem învăța umilința din exemplul lui Iov de pocăință în fața Domnului și a măreției Sale. Chiar și în cazul lui Iov, când a suferit fără să fi greșit cu nimic, a fost important pentru el să continue să trăiască cu credință și umilință în ochii lui Dumnezeu. Iov a trăit porunca ce se găsește în 1 Petru 5:6 (și a primit promisiunea care o însoțește): "Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe."
English
Ce înseamnă că Iov s-a pocăit în țărână și cenușă?
