Întrebare
Ce este perenismul?
Răspuns
Termenul „perenialism” este uneori aplicat educației sau filozofiei religiei. Cele două utilizări sunt legate, dar nu identice. În ambele contexte, perenialismul se referă la ceva durabil și universal. În educație, aceasta înseamnă concentrarea pe principii generale, apreciate colectiv, și teme majore, mai degrabă decât pe fapte specifice sau interese înguste. În spiritualitate, sugerează că toate ideile religioase împărtășesc un adevăr comun. Această abordare a religiei este denumită cel mai adesea filozofie perenă.
Pluralismul religios se manifestă de obicei în două abordări granulare. Prima presupune că fiecare religie are o combinație de componente adevărate și false; acele idei individuale, nu religiile în sine, pot fi corecte sau greșite. Cealaltă sugerează că fiecare religie are o viziune generală care este adevărată, dar limitată. Această a doua viziune este ilustrată prin analogia cu mai mulți orbi care descriu un elefant prin atingere, fiecare comparând animalul cu un copac, o frânghie, un șarpe sau o suliță, în funcție de locul în care atinge animalul. În această analogie, experiența fiecărui om este adevărată, dar incompletă.
O altă formă de pluralism religios este sugestia că toate viziunile spirituale împărtășesc un adevăr fundamental; prin urmare, diferențele dintre religii se datorează perspectivelor neclare. Acest „perenialism” implică un singur punct de plecare din care au crescut toate credințele spirituale și sugerează că fiecare religie este pur și simplu o adaptare la o anumită cultură sau persoană a adevărurilor universale și eterne. Desigur, această abordare se prăbușește când ne dăm seama că aspectele necesare ale diferitelor religii creează contradicții ireconciliabile între ele.
Aldous Huxley, scriind la mijlocul secolului al XX-lea, a explicat acest concept în cartea sa The Perennial Philosophy (Filozofia perenă). Adaptările moderne ale credinței New Age și expresiile recente ale sincretismului își au rădăcinile în perenialism. Privind înapoi în istorie, idei strâns legate pot fi văzute în teozofie și neoplatonism. Așa cum era de așteptat, filozofia perenă pune un accent puternic pe experiența personală în detrimentul ideilor obiective. „Toate drumurile duc la Dumnezeu” nu este un semn sigur al gândirii perenialiste, dar perenialismul include aproape întotdeauna o versiune vagă a acestui sentiment.
În sensul cel mai larg, unele aspecte ale perenialismului sunt adevărate. O viziune biblică asupra lumii este de acord că credințele religioase divergente provin din neînțelegeri cu privire la adevărurile universal aplicabile. Adică, Biblia ne învață că majoritatea umanității s-a îndepărtat de o înțelegere corectă a lui Dumnezeu (Romani 1:18-23; Evrei 2:1). La fel ca perenialismul, creștinismul biblic rezumă istoria religiei ca fiind o serie de ramuri dintr-un punct de plecare universal (Isaia 53:6; Iuda 1:3-4). Cuvântul lui Dumnezeu susține ideea de a aborda anumite dezacorduri cu toleranță (Romani 14:1-10).
Cu toate acestea, perenialismul sugerează că majoritatea dezacordurilor dintre credințe sunt irelevante sau neimportante, în timp ce Biblia indică faptul că unele probleme sunt de o importanță eternă (Ioan 3:36; 14:6). Cuvântul lui Dumnezeu indică faptul că adevărurile veșnice nu s-au schimbat și nici nu s-au pierdut. Scriptura spune că binele versus răul, corectul versus greșitul și adevărul versus minciuna sunt distincții semnificative și obiective (Isaia 5:20; Romani 12:9; Evrei 5:14; Apocalipsa 20:11-12). Nici perenialismul, nici Filozofia perenă nu sunt biblice sau compatibile cu adevărul creștin.
English
Ce este perenismul?
