Întrebare
De ce a impus Dumnezeu pedeapsa capitală pentru crimă (Geneza 9:6)?
Răspuns
După ce Noe, familia sa și animalele au ieșit din corabie, Dumnezeu a dat o nouă poruncă: să omori pe oricine ucide o altă persoană. Geneza 9:6 spune: "Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui." Cea mai severă dintre pedepse urmează crimei, iar Dumnezeu Însuși dă motivul pentru aceasta.
Dumnezeu a specificat că uciderea trebuie pedepsită cu moartea din cauza naturii omului. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Întrucât crima distruge un purtător al chipului, este un afront direct la adresa lui Dumnezeu Însuși. Oamenii sunt unici printre creațiile lui Dumnezeu - niciunul dintre animale nu este creat după asemănarea lui Dumnezeu - și crima este o fărădelege unică.
Un alt motiv secundar al mandatului este de natură practică. Contextul imediat include o altă poruncă dată lui Noe și celor trei fii ai săi: "Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul." (Geneza 9:1) Crima, desigur, ar împiedica omenirea să fie roditoare și să se înmulțească. Astfel, pedeapsa cu moartea pentru crimă a servit drept factor de descurajare pentru oricine a încercat să contracareze planul lui Dumnezeu de a umple pământul. Acest lucru a fost deosebit de important atunci când familia lui Noe a ieșit prima dată din corabie, moment în care trăiau doar opt persoane.
Înainte de Potop, Cain l-a ucis pe Abel și, deși Cain a fost judecat de Dumnezeu, el nu a fost condamnat la moarte (Geneza 4). Lameh, un descendent al lui Cain, a ucis și el pe cineva (Geneza 4:23-24). În momentul judecății lui Dumnezeu din Geneza 6, se pare că infracționalitatea era răspândită, inclusiv infracțiunea de crimă. După Potop, un nou standard a fost ridicat ca parte a pământului recreat: Dumnezeu nu va mai tolera crima. Mai târziu, crima a fost condamnată în cele Zece Porunci (Exodul 20). Pedeapsa pentru crima premeditată era moartea (Numeri 35:30-34).
În Noul Testament, Isus a oferit o aplicare mai largă a poruncii Vechiului Testament împotriva crimei. El i-a învățat pe oameni: "Ați auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.» Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului gheenei." (Matei 5:21-22) Crima este greșită, iar atitudinea din spatele acțiunii este la fel de greșită. Dumnezeu vede inima și intențiile ei (1 Samuel 16:7).
Crima este menționată în mod constant ca un păcat în Noul Testament (de exemplu, Apocalipsa 22:15). Omul poartă încă chipul lui Dumnezeu, iar părerea lui Dumnezeu despre crimă a rămas aceeași.
English
De ce a impus Dumnezeu pedeapsa capitală pentru crimă (Geneza 9:6)?
