Întrebare
Sunt eu păzitorul fratelui meu?
Răspuns
Expresia „păzitorul fratelui meu” apare în contextul povestirii despre Cain și Abel din Geneza 4:1-9. După ce Domnul Dumnezeu i-a alungat pe Adam și Eva din Grădina Edenului pentru neascultarea lor, Cain și-a ucis fratele Abel din gelozie, deoarece Dumnezeu acceptase jertfa lui Abel, dar o respinsese pe cea a lui Cain. După crimă, Domnul, știind foarte bine ce se întâmplase, l-a întrebat pe Cain unde era Abel. Răspunsul lui Cain a fost: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Există un sâmbure de adevăr în această minciună sfidătoare, în ciuda răspunsului morocănos pe care Cain I-l oferă lui Dumnezeu, Cel care l-a creat. Deși nimeni nu este „păzitorul” absolut al altora, în sensul că nu suntem responsabili pentru siguranța tuturor atunci când nu suntem prezenți, fiecare om este păzitorul fratelui său în sensul că nu trebuie să comitem acte de violență împotriva lor sau să le permitem altora să o facă dacă putem preveni acest lucru. Acest fel de „păzire” este ceva ce Dumnezeu cere pe bună dreptate de la fiecare, atât din motive de dreptate, cât și de iubire. Dar răspunsul lui Cain indică o lipsă totală a oricărui fel de sentiment față de un alt om – ca să nu mai vorbim de absența iubirii frățești – și prezența copleșitoare a acelui egoism care ucide afecțiunea și dă naștere urii.
Așadar, trebuie creștinii să fie păzitori ai altor creștini? Da, în două moduri. În primul rând, nu trebuie să comitem acte de violență unul împotriva celuilalt. Aceasta include violența limbii sub formă de bârfe și „ceartă, invidie, furii, ambiții egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări” (2 Corinteni 12:20, NTR). În al doilea rând, trebuie să arătăm iubire frățească față de frații și surorile noastre în Hristos, cu o inimă blândă și o minte smerită (1 Petru 3:8). În acest fel, îi „păzim” pe cei pentru care Hristos Și-a dat viața.
Unul dintre capitolele de aur ale Bibliei este 1 Corinteni 13. În această porțiune magnifică a Scripturii, ni se reamintește că iubirea este chiar mai mare decât credința și speranța. Capitolul 13 vine imediat după explicația lui Pavel despre cum Trupul lui Hristos (Biserica) este asemănător cu trupul uman și este alcătuit din multe membre, toate fiind importante pentru funcționarea și bunăstarea Trupului. Suntem încurajați continuu în tot Noul Testament să ne iubim unii pe alții (Evrei 13:1; Romani 12:10; 1 Tesaloniceni 4:9). Uneori, iubirea trebuie să corecteze, să avertizeze sau să mustre (2 Tesaloniceni 3:13-15; Matei 18:15). Cu toate acestea, corectarea trebuie făcută întotdeauna în spiritul iubirii, cu scopul reconcilierii.
Apostolul Pavel a scris Bisericii din Tesalonic: „Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. Vă rugăm, de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți.” (1 Tesaloniceni 5:12-15)
Așadar, creștini fiind, trebuie să fim păzitori ai fraților noștri. După cum a scris Pavel: „Să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră.” (Romani 14:19)
English
Sunt eu păzitorul fratelui meu?
