Întrebare
Este posibil să-ți trăiești viața făcând doar lucruri care Îl onorează pe Dumnezeu?
Răspuns
Fiecare creștin dorește să Îl onoreze pe Dumnezeu. Nu ar fi frumos dacă tot ceea ce facem, fără excepție, I-ar aduce onoare Lui? Dar poate un creștin să ajungă la punctul de a fi fără păcat? Este rezonabil să ne așteptăm ca în timp să creștem spiritual până la punctul în care să nu ne poticnim niciodată? Pot exista două răspunsuri la această întrebare.
În primul rând, trăirea în sfințenie ar trebui să fie obiectivul fiecărui copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne poruncește: "Fiți sfinți precum Eu sunt sfânt." (1 Petru 1:16) Și El ne dă puterea de a face acest lucru. 2 Petru 1:3 spune: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui." Petru continuă în versetele 5-7 să enumere treptele de creștere spirituală care se construiesc una pe alta: credința, virtutea, cunoașterea, stăpânirea de sine, perseverența, evlavia, bunătatea frățească și dragostea agape. Apoi încheie cu această promisiune uimitoare: "Căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată." (versetul 10) Așadar, înseamnă acest lucru că perfecțiunea este posibilă?
Conform acestui pasaj, este. Păcatele intenționate pot fi biruite prin supunerea continuă față de voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Petru nu insinuează că fiecare credincios va trăi continuu în biruință deplină. El afirmă pur și simplu că, dacă avem aceste calități din abundență, nu vom cădea în capcanele păcatului. Câți dintre noi putem spune cu adevărat că întotdeauna exprimăm iubirea agape așa cum o face Dumnezeu? Avem noi toate cunoștințele în orice situație? Avem un obiectiv, care este să fim ca Isus (Romani 8:29; 1 Ioan 4:17). Dar avem, de asemenea, doi dușmani care luptă împotriva acestui obiectiv: Satan și propria noastră carne păcătoasă (Romani 7:18-23; 1 Petru 5:8). Atunci când viața noastră este total predată Duhului Sfânt, ne putem aștepta să trăim deasupra păcatelor voinței, cum ar fi imoralitatea sexuală, furtul și minciuna. Acestea sunt păcate pe care le alegem în mod conștient, iar Dumnezeu așteaptă ca noi să le biruim cu puterea și tăria Sa (Romani 8:37). Deci, în acest sens, putem alege să facem doar acele lucruri care Îl onorează pe Dumnezeu.
Pe de altă parte, încă trăim în limitele trupului nostru de carne. Suntem supuși pasiunilor și emoțiilor contradictorii, cum ar fi autocompătimirea, mânia și frica. Un singur gând de poftă sau râvnitor strică perfecțiunea și anulează astfel orice sugestie că putem trăi deasupra păcatului. Acesta este motivul pentru care ni se poruncește ca "orice gând [să] îl facem rob ascultării de Hristos" (2 Corinteni 10:5). Adesea, cele mai mari bătălii cu carnea sunt purtate în interior, nerecunoscute de nimeni. Alte păcate le recunoaștem doar în retrospectivă. De câte ori nu am spus ceva și ne-am dat seama mai târziu: "Nu trebuia să spun asta"?
Așadar, deși poate fi posibil să ajungem la un punct de stăpânire de sine și de călăuzire a Duhului Sfânt care să ducă la a face doar acele lucruri care Îl onorează pe Dumnezeu, "inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" (Ieremia 17:9). Adesea nu ne înțelegem propriile motivații sau nu ne vedem propriile defecte până când Dumnezeu nu ni le arată. De aceea, Dumnezeu ne încurajează să ne mărturisim păcatele și să ne curățăm inima, fără să presupunem niciodată că suntem fără păcat. 1 Ioan 1:8-9 clarifică acest lucru: "Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire."
Creștinul înțelept nu presupune că a atins perfecțiunea fără păcat. A face acest lucru este mândrie, care este păcat (Iacov 4:6; Proverbele 16:5). Ar trebui să ne examinăm continuu, pentru a vedea dacă umblarea noastră Îi place Domnului. Ne putem ruga împreună cu David: "Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!" (Psalmul 139:23-24) De asemenea, ne putem ruga: "Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu." (Psalmul 19:14) Trebuie, în același timp, să ne ferim de legalism, care ne face să credem că trebuie să fim perfecți pentru ca Dumnezeu să ne aprobe.
Romani 7 consemnează lupta pasionată a apostolului Pavel cu propria sa carne și este o încurajare pentru noi toți. În cele din urmă, cu toții putem spune: "Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!" (versetul 25) Psalmul 103:13-14 ne mângâie atunci când recunoaștem incapacitatea noastră de a fi tot ceea ce am fost creați să fim: "Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână." Atunci când ne amintim că doar Isus este neprihănirea noastră în fața lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:21), suntem liberi să-L slujim pe Dumnezeu cu bucurie dintr-o inimă plină de dragoste, nu de teamă.
English
Este posibil să-ți trăiești viața făcând doar lucruri care Îl onorează pe Dumnezeu?
