Întrebare
Ce vrea să spună Biblia când vorbește despre ochii trufași?
Răspuns
Cuvântul arogant este definit de Merriam-Webster ca "mândru în mod flagrant și disprețuitor". Cuvântul este întotdeauna folosit în Biblie în sensul rău de "arogant, disprețuitor și care se pune pe sine deasupra altora"; este adesea pus în contrast cu a fi umil.
În Proverbele 6:16-19 este o listă cu "Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte". Primul dintre cele enumerate constă din "ochii trufași", urmat de lucruri precum limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, martorul fals și picioarele care aleargă repede la rău. În Proverbele 21:4 se spune că ochii trufași sunt păcat, împreună cu inima mândră. A avea ochi trufași înseamnă a avea un comportament arogant; este o atitudine generală a inimii cuiva care îl face să disprețuiască sau să îi "privească de sus" pe alții. Persoana arogantă se situează mai presus de ceilalți și, în cele din urmă, mai presus de Dumnezeu.
Când suntem aroganți, devenim centrul universului nostru; totul se învârte în jurul nostru. Grija pentru ceea ce cred ceilalți este mică, dacă nu chiar inexistentă, și nu luăm în considerare voia lui Dumnezeu. Mândria, aroganța, este trunchiul copacului din care răsar toate celelalte păcate. Când suntem în centrul lumii noastre, atunci nimic din ceea ce ne dorim nu ne este ilegal.
Dumnezeu Se opune îngâmfării. De nenumărate ori în Scriptură, citim că Dumnezeu îi doboară pe cei aroganți și mândri (2 Samuel 2:28; Psalmul 18:27; Isaia 2:11, 5:15; Ezechiel 16:50). De două ori în Proverbele citim că trufia precede nimicirea (16:18, 18:12). Noul Testament este clar cu privire la pericolele aroganței, avertizând în mod repetat împotriva ei. Atât Iacov, cât și Petru avertizează că Dumnezeu Se opune în mod activ celor mândri (Iacov 4:6, 1 Petru 5:5).
Niciunul dintre noi nu este imun la mândrie. Biblia ne vorbește despre oameni altfel buni care au fost doborâți într-un fel sau altul de mândrie. Regele evlavios Ozia a fost lovit de lepră pentru că, în aroganță, a încercat să ia locul preotului și să ardă tămâie înaintea Domnului (2 Cronici 26:16). În mod similar, mândria lui Ezechia datorită posesiunilor sale a adus în cele din urmă disciplinarea lui Dumnezeu asupra sa (2 Cronici 32:25). Declarația mândră a lui Petru că nu-L va părăsi niciodată pe Isus (Matei 26:33-35) s-a dovedit a fi falsă atunci când s-a lepădat de El (Matei 26:69-75).
Pericolul mândriei este motivul pentru numeroasele îndemnuri la umilință din Scriptură. Meditarea asupra unor pasaje-cheie poate combate tendința pe care o avem cu toții spre mândrie. 1 Corinteni 4:7 ne spune că tot ceea ce avem este un dar, pentru care trebuie să fim recunoscători. Atât 1 Petru 5:6, cât și Iacov 4:6 încurajează umilința, spunând că Dumnezeu le dă har celor smeriți. Isaia 66:2 merge atât de departe încât spune că umilința din inima unei persoane atrage de fapt atenția lui Dumnezeu. Smerenia inimii ne oferă o perspectivă adecvată. O inimă mândră - ochi trufași, dacă vrei - face o persoană cu neputință să fie tratată. O astfel de persoană este respinsă de Dumnezeu.
English
Ce vrea să spună Biblia când vorbește despre ochii trufași?
