Întrebare
Ce spune Biblia despre refuzul din motive de conștiință?
Răspuns
Un obiector de conștiință este o persoană care, din motive morale, refuză să lupte și să ucidă în timp de război. Obiectorii de conștiință cred că orice luare de viață omenească este greșită, chiar și în caz de autoapărare sau într-un război just. Obiecția de conștiință nu este lașitate sau rebeliune împotriva autorității guvernamentale. Deși nivelurile de pacifism pot varia de la o persoană la alta, majoritatea obiectorilor de conștiință pur și simplu nu cred că pot sau ar trebui să ia o viață, chiar și pentru a se apăra.
O persoană poate fi un obiector de conștiință fără a fi creștină. Unii obiectori fac acest lucru pe baza convingerii că toți oamenii sunt buni și, prin urmare, ar trebui să fie capabili să rezolve conflictele în mod pașnic. Unii urmează învățăturile unei anumite religii sau ale unor lideri pacifiști, precum Gandhi sau Bertrand Russell. Alți obiector de conștiință refuză să participe la război pe baza urii față de guvern și față de controlul acestuia asupra cetățenilor. Pentru ei, războiul este pur și simplu violență organizată și nu vor să ia parte la el.
Cu toate acestea, mulți obiectori de conștiință își bazează rezistența pe Scriptură și pe angajamentul lor față de învățăturile lui Isus. Ei au convingerea fermă că, pentru a-L urma pe Isus, trebuie să renunțe la orice formă de violență fizică. Ei citează pasaje precum cele din Predica de pe munte și Predica de pe câmpie a lui Isus: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa. Oricui îți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Luca 6:27-31) Obiectorii de conștiință creștini interpretează aceste cuvinte în sensul că este greșit să ucizi pe cineva, chiar și în timp de război.
Obiectorii de conștiință creștini resping opinia predominantă că războiul este justificat atunci când are ca scop protejarea vieții și a libertății. Ei nu sunt de acord cu punctul de vedere al majorității evanghelicilor, potrivit căruia războiul este uneori necesar și drept. Ei subliniază că justificarea creștină a uciderii drepte se bazează pe principiile Vechiului Testament, nu pe învățăturile lui Isus. Ei citează numeroasele utilizări ale formulei „Ați auzit că s-a spus... dar Eu vă spun” (Matei 5:21-22, 27-28, 31-32) ca dovadă că El a schimbat vechiul mod de a face lucrurile. Prin stabilirea unui nou legământ, Isus a desființat vechiul legământ și permisiunile sale (Luca 22:20). El le-a poruncit ucenicilor Săi: „Pune-ți sabia la locul ei; căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri.” (Matei 26:52) Obiectorii de conștiință consideră că, odată cu stabilirea Noului Legământ, uciderea nu va mai fi niciodată justificată.
Deși este onorabil și corect să urmăm convingerile profunde bazate pe înțelegerea noastră a Scripturii, trebuie să fim atenți în aplicarea lor. Este obișnuit să auzim citate din Biblie ca și cum Isus ar fi stabilit politici guvernamentale. Mulți se alătură curentului biblic pentru a insista că o națiune trebuie să funcționeze ca o biserică, iar președintele ca un pastor. Dar instituirea unui guvern nu a fost niciodată intenția lui Isus. El a afirmat clar: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. ... Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.” (Ioan 18:36) Isus a venit să înființeze o Biserică formată din indivizi a căror cetățenie este în ceruri (Filipeni 3:20). Poruncile Lui erau pentru indivizi, nu pentru națiuni. Cuvintele Lui despre a întoarce și celălalt obraz aveau legătură cu răzbunarea personală, nu cu apărarea vieții și a libertății unei persoane nevinovate sau a concetățenilor dintr-o națiune suverană.
Dumnezeu a stabilit autoritatea, iar chiar și Noul Testament ne poruncește să trăim sub stăpânirea ei ori de câte ori este posibil (Romani 13:1-7). Versetul 4, în special, pare să tolereze violența fizică din partea autorităților legitime atunci când este necesar: „El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău.” Expresia „poartă sabia” sugerează uciderea. Fără amenințarea cu moartea, oamenii răi îi vor domina, teroriza și ucide pe cei nevinovați. Unul dintre motivele pentru care obiectorii de conștiință au libertatea de a-și urma conștiința este că alții apără această libertate. Poliția, agenții de frontieră, gărzile de corp și soldații trebuie să aibă autoritatea legală de a „purta sabia”, altfel nimeni nu ar avea viață sau libertate.
A lua armele pentru a-ți apăra națiunea nu ar trebui să fie niciodată o scuză pentru a ucide. Obiectorii de conștiință au dreptate să se lupte cu implicațiile morale ale luării unei vieți, și este înțelept să tratăm războiul cu seriozitatea pe care o merită. Dar trebuie să fim atenți să nu aplicăm greșit Scriptura. Putem scoate orice verset biblic din context și construi o doctrină falsă în jurul lui. Așadar, înainte de a construi un argument pentru obiecția de conștiință pe baza unora dintre cuvintele lui Isus, este vital să studiem contextul, auditoriul original și restul Scripturii. Dumnezeu nu Se schimbă (Psalmul 55:19). Dumnezeul care a poruncit războiul în Vechiul Testament este Isus din Noul Testament (1 Samuel 15:3; Deuteronomul 20:1). Dacă Dumnezeu nu consideră războiul legitim ca fiind greșit din punct de vedere moral, atunci nici noi nu ar trebui să o facem.
English
Ce spune Biblia despre refuzul din motive de conștiință?
