Întrebare
De ce este "Să nu poftești" printre cele Zece porunci?
Răspuns
Cheia pentru a înțelege această poruncă se află în definiția verbului "a pofti". Două cuvinte ebraice diferite sunt folosite în pasajele care condamnă acțiunea de a pofti (Exodul 20:17; Deuteronomul 5:21) și ambele înseamnă "a pofti sau a tânji cu mare dorință". Deoarece poruncile sunt date sub forma de "să nu", dorința în acest caz este pentru ceva ce nu este proprietatea celui care dorește și după care nu are dreptul să tânjească. În această poruncă, israeliților li se spune să nu râvnească la bunurile aproapelui lor - casa, pământul, boul sau măgarul, sau la oamenii din viața lui - soția sau slujitorii, atât bărbați, cât și femei. Israeliții nu trebuiau să dorească, să tânjească sau să-și dispună inima spre ceva ce îi aparținea altcuiva.
În timp ce mai multe porunci interzic anumite acțiuni, cum ar fi crima și furtul, aceasta este una dintre poruncile care se adresează persoanei interioare, inimii și minții sale. După cum ne spune Iacov 1:15, ființa interioară este locul de unde provine păcatul, iar în acest caz, lăcomia este premergătoarea a tot felul de păcate, printre care furtul, tâlhăria și delapidarea. La rădăcina sa, pofta este rezultatul invidiei, un păcat care, odată ce prinde rădăcini în inimă, duce la păcate și mai grave. Isus a reiterat acest gând chiar în Predica de pe Munte, când a spus că pofta din inimă este la fel de păcătoasă ca comiterea adulterului (Matei 5:28). Invidia merge dincolo de aruncarea unei priviri pline de dorință la mașina nouă a vecinului. Odată acceptată în inimă, invidia față de bunurile vecinului se poate transforma în stări de resentimente și ură față de vecinul însuși. Aceasta se poate transforma în resentimente împotriva lui Dumnezeu și în punerea la îndoială a Lui: "De ce nu pot avea și eu ceea ce are el, Doamne? Nu mă iubești suficient de mult ca să-mi dai ceea ce vreau?"
Motivele lui Dumnezeu pentru a condamna lăcomia sunt bune. În esența ei, invidia este iubire de sine. Cetățenii invidioși și egoiști sunt cetățeni nefericiți și nemulțumiți. O societate formată din astfel de oameni este una slabă, deoarece nemulțumiții invidioși, așa cum s-a spus mai înainte, vor fi mai predispuși să comită crime unii împotriva altora, slăbind și mai mult structura societății. În plus, Noul Testament identifică lăcomia ca fiind o formă de idolatrie, un păcat pe care Dumnezeu îl urăște (Coloseni 3:5). În cele din urmă, invidia și pofta sunt uneltele lui Satan pentru a ne distrage atenția de la urmărirea singurului lucru care ne va face vreodată fericiți și mulțumiți - Dumnezeu Însuși. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că "evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig" și că ar trebui să fim mulțumiți cu necesitățile de bază ale vieții (1 Timotei 6:6-8), fiindcă adevărata fericire nu este obținută prin lucruri, ci printr-o relație personală cu Dumnezeu, prin Isus Hristos. Numai prin aceasta dobândim ceea ce este demn, adevărat, solid, satisfăcător și durabil - bogățiile nepătrunse ale harului lui Dumnezeu.
English
De ce este "Să nu poftești" printre cele Zece porunci?
