Întrebare
Ce vrea să spună Biblia când spune: "Nu judeca"?
Răspuns
Porunca lui Isus de a nu-i judeca pe ceilalți ar putea fi cea mai citată dintre spusele Sale, chiar dacă este aproape invariabil citată fără a ține cont de context. Iată afirmația lui Isus: "Nu judecați, ca să nu fiți judecați." (Matei 7:1) Mulți oameni folosesc acest verset în încercarea de a-și reduce la tăcere criticii, interpretând ceea ce a vrut să spună Isus ca fiind: "Nu ai dreptul să-mi spui că greșesc." Luată în mod izolat, porunca lui Isus "Nu judecați" pare într-adevăr să excludă toate evaluările negative. Cu toate acestea, există mult mai mult în pasaj decât aceste trei cuvinte.
Porunca Bibliei de a nu-i judeca pe alții nu înseamnă că nu putem da dovadă de discernământ. Imediat după ce Isus spune: "Nu judecați", El spune: "Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor." (Matei 7:6) Puțin mai târziu, în aceeași predică, El spune: "Păziți-vă de prorocii mincinoși!. ... Îi veți cunoaște după roadele lor." (versetele 15-16) Cum vom putea discerne cine sunt "câinii", "porcii" și "profeții falși" dacă nu avem capacitatea de a judeca doctrina și faptele? Isus ne dă permisiunea să deosebim binele de rău.
De asemenea, porunca Bibliei de a nu-i judeca pe alții nu înseamnă că toate acțiunile sunt la fel de morale sau că adevărul este relativ. Biblia ne învață în mod clar că adevărul este obiectiv, etern și inseparabil de caracterul lui Dumnezeu. Tot ceea ce contrazice adevărul este o minciună - dar, desigur, a numi ceva "minciună" înseamnă a judeca. A numi adulterul sau uciderea un păcat înseamnă, de asemenea, a judeca - dar înseamnă, de asemenea, a fi de acord cu Dumnezeu. Când Isus a spus să nu-i judecăm pe ceilalți, El nu a vrut să spună că nimeni nu poate identifica păcatul pentru ceea ce este, pe baza definiției date de Dumnezeu pentru păcat.
Iar porunca Bibliei de a nu-i judeca pe ceilalți nu înseamnă că nu ar trebui să existe niciun mecanism de abordare a păcatului. Biblia are o întreagă carte intitulată Judecători. Judecătorii din Vechiul Testament au fost ridicați de Însuși Dumnezeu (Judecători 2:18). Sistemul judiciar modern, inclusiv judecătorii săi, este o parte necesară a societății. Spunând: "Nu judecați", Isus nu spunea: "Totul este permis."
În altă parte, Isus dă o poruncă directă de a judeca: "Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate." (Ioan 7:24) Aici avem un indiciu cu privire la tipul corect de judecată față de tipul greșit. Luând acest verset și altele, putem pune cap la cap o descriere a tipului păcătos de judecată:
Judecata superficială este greșită. A judeca pe cineva doar pe baza aparențelor este un lucru păcătos (Ioan 7:24). Este o prostie să tragi concluzii pripite înainte de a cerceta faptele (Proverbele 18:13). Simon Fariseul a judecat o femeie bazându-se pe înfățișarea și reputația ei, dar nu a putut vedea că femeia fusese iertată; Simon și-a atras astfel mustrarea lui Isus pentru judecata sa nedreaptă (Luca 7:36-50).
Judecata ipocrită este greșită. Porunca lui Isus de a nu-i judeca pe alții din Matei 7:1 este precedată de comparații cu ipocriții (Matei 6:2, 5, 16) și urmată de un avertisment împotriva ipocriziei (Matei 7:3-5). Atunci când subliniem păcatul altora în timp ce noi înșine comitem același păcat, ne condamnăm pe noi înșine (Romani 2:1).
Judecata aspră, neiertătoare este greșită. Trebuie să fim "plini de blândețe față de toți oamenii" (Tit 3:2). Cei milostivi sunt cei cărora li se va arăta milă (Matei 5:7) și, așa cum a avertizat Isus: "Cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura." (Matei 7:2)
Judecata justițiară este greșită. Suntem chemați la umilință, iar "Dumnezeu stă împotriva celor mândri" (Iacov 4:6). În parabola lui Isus despre fariseu și vameș, fariseul era încrezător în propria neprihănire și, din această poziție mândră, l-a judecat pe vameș; totuși, Dumnezeu vede inima și a refuzat să ierte păcatul fariseului (Luca 18:9-14).
Judecata falsă este greșită. Biblia interzice în mod clar aducerea de mărturii false (Proverbele 19:5). "Să nu vorbească de rău pe nimeni." (Tit 3:2)
Creștinii sunt adesea acuzați de "judecată" sau intoleranță atunci când se pronunță împotriva păcatului. Dar a te opune păcatului nu este greșit. Ridicarea standardului neprihănirii definește în mod natural nedreptatea și atrage loviturile și săgețile celor care aleg păcatul în locul evlaviei. Ioan Botezătorul a stârnit mânia Irodiadei când a vorbit împotriva adulterului ei cu Irod (Marcu 6:18-19). În cele din urmă, ea l-a redus la tăcere pe Ioan, dar nu a putut reduce la tăcere adevărul (Isaia 40:8).
Credincioșii sunt avertizați să nu-i judece pe alții incorect sau în mod nejustificat, dar Isus recomandă "judecata dreaptă" (Ioan 7:24, NTLR). Trebuie să avem discernământ (Coloseni 1:9; 1 Tesaloniceni 5:21). Trebuie să predicăm întregul sfat al lui Dumnezeu, inclusiv învățătura Bibliei despre păcat (Fapte 20:27; 2 Timotei 4:2). Trebuie să-i confruntăm cu blândețe pe frații sau surorile în Hristos care s-au rătăcit (Galateni 6:1). Trebuie să practicăm disciplinarea bisericească (Matei 18:15-17). Trebuie să spunem adevărul în dragoste (Efeseni 4:15).
English
Ce vrea să spună Biblia când spune: "Nu judeca"?
