Întrebare
Ce este noul ateism?
Răspuns
La începutul secolului al XXI-lea, secularismul și ateismul au fost promovate în întreaga lume occidentală cu o vigoare și o militanță din ce în ce mai mari. Acest lucru a dus la apariția „noilor atei”, printre care se numără autori de bestsellere precum Sam Harris, Daniel Dennett, Richard Dawkins și Christopher Hitchens.
Teza noilor atei este, evident, că Dumnezeu nu există. Adepții filozofiei noului ateism cred că forțele naturale oarbe sunt responsabile pentru toată realitatea pe care o percepem. Noii atei nu se limitează la o neîncredere pasivă. Mai degrabă, ei se angajează activ în a-i îndemna pe alții să le urmeze exemplul, să-și declare necredința în Dumnezeu și să ia măsurile necesare pentru a scăpa lumea de credința și practica religioasă. Așa cum spune ateul declarat Richard Dawkins în cartea sa The God Delusion [Dumnezeu, o amăgire]: „Fac tot ce-mi stă în putință pentru a-i avertiza pe oameni împotriva credinței în sine.”
O caracteristică ironică a noului ateism este credința sa puternică în inferioritatea credinței. Noii atei redefinesc în mod eronat „credința” ca fiin „o credință irațională în absența dovezilor”. Această interpretare greșită a naturii credinței este absurdă, deoarece credința nu este în esență o credință puternică în ceva, ci mai degrabă temelia credinței creștine este credința în cineva – Dumnezeu. A.W. Tozer a spus: „Credința se bazează pe caracterul lui Dumnezeu, nu pe demonstrații de laborator sau logică.” Când cineva are credință în caracterul unei persoane, de exemplu al unei mame sau al unui pilot de avion, nu mai are nevoie să fie sceptic sau să ceară dovezi solide în ceea ce privește serviciile pe care le prestează acea persoană.
Când vine vorba de lucruri, creștinii abordează corect subiectul căutând dovezi solide, acceptând în același timp că unele chestiuni pot fi dincolo de înțelegerea noastră actuală. Într-adevăr, mulți oameni de știință plini de credință au fost în avangarda întreprinderii științifice și testează dovezile folosind metode și tehnici minuțioase. Noii atei cred că știința empirică este singura cale de a înțelege realitatea. Totuși, acest lucru este eronat, deoarece însăși conceptul de „științism” (punctul de vedere conform căruia știința este singura cale de a dobândi cunoaștere) nu este el însuși supus niciunui experiment științific și, în ultimă instanță, se reduce la o credință. Credința, departe de a fi o „credință irațională în absența dovezilor”, este o decizie de a considera ca adevărat ceva ce nu este vizibil. Științismul este un concept metafizic. Astfel, noii atei au nevoie de un anumit tip de credință, chiar dacă nu în Dumnezeu. Științismul se contrazice pe sine și, prin urmare, nu ar trebui să fie crezut. Științismul ar putea fi rezumat ca fiind credința că „știința empirică este singura cale de a fi sigur de ceva”. Desigur, am putea întreba atunci: „Care a fost experimentul științific care a stabilit că știința empirică este singura cale de a fi sigur de ceva?”
În contrast, teismul este aliniat cu realitatea unui Dumnezeu transcendent. Teismul biblic se bazează pe un set de concepte sensibile, unul dintre acestea fiind că nu există ateu. În mod clar, ateii au un fel de credință, măcar în puterea lor de a-i influența pe alții să se alăture căutărilor lor ateiste. Romani 1:19-20 declară în mod clar că toți oamenii știu că Dumnezeu există, deoarece Dumnezeu le-a revelat în mod clar această cunoaștere prin dovezile creației. Cei care Îl neagă pe Dumnezeu o fac din rebeliunea unei inimi întunecate (Romani 1:21). Cel care se autodescrie ca fiind ateu își poate imagina că este intelectual, dar Dumnezeu a declarat: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu»” (Psalmul 14:1; 53:1).
English
Ce este noul ateism?
