Întrebare
Care sunt pericolele unei mentalități de tip „noi împotriva lor” pentru un creștin?
Răspuns
O mentalitate de tipul „noi împotriva lor” îi împarte pe oamenii din lumea noastră în buni și răi, prieteni și dușmani. Ne împarte pe baza credințelor, a etniei, a statutului social, a naționalității, a ideologiei politice, a apartenenței la anumite grupuri și așa mai departe. Grupul „noi” este format din oameni care sunt de acord cu credințele noastre, împărtășesc viziunea noastră asupra lumii și au aceleași prejudecăți și preferințe ca noi. În tabăra „ei” se află oamenii care nu sunt de acord cu noi sau au o ideologie diferită. Există multe pericole în a avea o mentalitate de tipul „noi împotriva lor” ca creștin, cel mai important fiind faptul că este contrar inimii lui Dumnezeu, Tatăl nostru.
Isus ne-a învățat că adevărații copii ai lui Dumnezeu îi iubesc pe oameni așa cum îi iubește Tatăl lor ceresc: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.» Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:43-48)
Este firesc ca oamenii să se înconjoare de persoane care gândesc la fel, care au aceleași preocupări, împărtășesc convingerile lor și văd lumea printr-o lentilă similară. Nu este nimic rău în a dori o relație pașnică cu ceilalți. Cu toate acestea, când mergem mai departe, apar probleme. Motivați de frică, mândrie, aroganță, prejudecăți și, uneori, ignoranță, îi ostracizăm pe cei care nu împărtășesc opiniile noastre și creăm o polarizare inutilă. În nevoia noastră de a ne simți superiori, îi minimalizăm și îi demonizăm pe „ei” ca fiind inferiori. Ne lăudăm cu „dreptatea” sau „neprihănirea” noastră, dar nu vedem ipocrizia din „noi”. Aceasta era atitudinea legalistă a fariseilor (vezi Matei 7:1-5; Romani 2:1, 17-24) și, ca urmare, ei „[au ]nchis] oamenilor Împărăția cerurilor” (Matei 23:13).
Copiii adevărați ai lui Dumnezeu își iubesc dușmanii și se roagă pentru cei care îi persecută. Ei îi privesc pe toți oamenii ca fiind purtători ai chipului lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27; 9:6). Ei iubesc pentru că Tatăl ceresc ]i iubește pe toți oamenii din lume – pe fiecare dintre cei pierduți, până la ultimul – atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu să moară pentru ei (Ioan 3:16-17; 1 Ioan 4:8-11, 16-19; Romani 5:8). El „voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului” (1 Timotei 2:3-4; vezi și 2 Petru 3:9). Este răbdător, bun și îngăduitor cu necredincioșii, deoarece aceste calități îi conduc pe oameni la pocăință (Romani 2:4).
În Trupul lui Hristos, suntem cu toții frați și surori unici în familia unită a lui Dumnezeu. În ciuda diverselor noastre denominații și opinii doctrinare divergente, ni se poruncește să ne iubim unii pe alții (Ioan 13:34-35; 1 Ioan 4:7-8). Dacă credem că un frate creștin este înșelat în privința adevărului sau umblă în păcat, suntem totuși chemați să-l iubim pe acel frate. A-l iubi nu înseamnă, desigur, a tolera sau a accepta păcatul fratelui, dar nici a-l marginaliza sau a-l rușina. Isus i-a iubit pe păcătoși și chiar a mâncat împreună cu ei (Marcu 2:15-17), dar El le-a spus întotdeauna adevărul care îi va elibera (Ioan 6:25-59; 8:32). El a spus acel adevăr din compasiune și iubire, și la fel trebuie să facem și noi (Ioan 1:17; Matei 9:36; cf. Efeseni 4:15).
Astăzi, multe agenții de știri și platforme de socializare prosperă pe baza controverselor, promovând o mentalitate de tipul „noi împotriva lor”. Ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să ignorăm toate vocile creștine și seculare care folosesc retorica inflamatoare, predică superioritatea sau raționalizează prejudecățile. În schimb, trebuie să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28) Trebuie să ne cercetăm inima, pentru a descoperi dacă avem o mentalitate de tipul „noi împotriva lor” în vreun domeniu. Vrem ca „noi” să avem dreptate sau vrem ca „ei” să se pocăiască și să fie mântuiți? Pentru că aceasta este miza.
Dumnezeu Se opune atitudinilor de mândrie și superioritate (Proverbele 16:5; 8:13; Iacov 4:6). El ne cheamă să-i binecuvântăm pe adversarii noștri cu bunătate (1 Petru 3:9; Proverbele 25:21-22) și să ne rugăm pentru mântuirea lor, în timp ce „[ducem] astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea” (1 Timotei 2:1-2). Trebuie să fim miloși, umili și iertători, la fel ca Isus. Trebuie să fim un exemplu al milostivirii, al harului și al iubirii Lui față de cei cu care nu suntem de acord.
Apostolul Pavel a explicat că Isus Însuși „este pacea noastră”, deoarece El „surpat zidul de la mijloc care-i despărțea” dintre popoarele opuse (Efeseni 2:11-18). În loc să adopte o mentalitate de tipul „noi împotriva lor”, creștinii trebuie să fie agenții păcii lui Dumnezeu în această lume: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.” (Matei 5:9-12)
English
Care sunt pericolele unei mentalități de tip „noi împotriva lor” pentru un creștin?
