Întrebare
Ce este neopăgânismul?
Răspuns
Neopăgânismul (literal, "noul păgânism" sau "păgânismul reînviat") este un termen generic, care acoperă un set foarte variat de practici spirituale adaptate de obicei din religiile precreștine sau anticreștine. Neopăgânismul include diverse forme de credință New Age, wicca, versiuni ale politeismului grec și roman și druidismul celtic. Înainte de anii '60, aceste tipuri de credințe erau în mare parte clandestine și considerate contraculturale. Schimbarea atitudinii față de contracultură și ostilitatea crescândă față de creștinism au permis neopăgânismului să se extindă, în special atunci când este îmbinat cu alte concepte religioase.
Deși se inspiră din istoria antică, neopăgânismul presupune în general o viziune asupra lumii care este foarte modernă, dacă nu chiar postmodernă. "Zeii" și "zeițele" acestor sisteme nu sunt neapărat priviți ca ființe literale. Dogma este, în general, evitată în favoarea relativismului și a unei spiritualități de tipul "cum vrei tu" (have-it-your-way). Unii neopăgâni iau în serios aceste lucruri pe baza propriilor merite, având o credință sinceră în orice adevăr pe care îl susțin. Alții sunt motivați de o aversiune dușmănoasă față de atitudinile occidentale, creștine sau tradiționale.
Deoarece există atât de multe variante de neopăgânism, este imposibil să se ofere o singură descriere a credinței care să poată fi aplicată în mod echitabil în toate domeniile. Cele câteva concepte pe care aproape toate sistemele neopăgâne le au în comun duc de fapt la o colecție mai puțin coerentă și mai diversă de opinii. Printre aceste teme se numără relativismul, inclusivismul și respingerea crezurilor.
Neopăgânismul este în mare parte relativist, susținând că adevărul este supus realității individuale a fiecărei persoane. Acest lucru permite o abordare personalizată a chestiunilor spirituale și morale. Cu toate acestea, relativismul intră, de asemenea, în conflict cu un principiu de bază al logicii, legea noncontradicției. Doi neopăgâni ar putea avea opinii opuse cu privire la existența literală sau nu a zeiței grecești Atena, fără ca acest lucru să fie considerat o problemă. Cu toate acestea, din punct de vedere logic, unul dintre cei doi trebuie să fie incorect. Aceeași problemă se aplică afirmațiilor morale și etice.
Inclusivismul este o altă temă comună a religiilor neopăgâne. Inclusivismul este principiul conform căruia aproape toate interpretările religioase sunt la fel de valide. Desigur, această atitudine incluzivă nu se extinde de obicei asupra concepțiilor monoteiste precum creștinismul. De fapt, în neopăgânism, monoteismul este considerat în mod frecvent drept una dintre puținele abordări inacceptabile ale spiritualității - sau singura. În teorie, neopăgânismul este "politeist", deși nu toți practicanții cred în același set de zeități sau în orice fel de zeități. Ca și în cazul relativismului, inclusivismul conduce la o problemă de contradicție. Idei morale și spirituale complet opuse nu pot fi ambele la fel de adevărate.
Respingerea crezurilor sau a oricărei descrieri formale și obligatorii a credințelor și practicilor este cunoscută sub numele de anticredalism. În cadrul neopăgânismului, aceasta este pur și simplu consecința practică a relativismului și a inclusivismului. Această abordare evită ideea unui set "corect" de credințe. Ca urmare, chiar și neopăgânii cu credințe nominal identice ar putea avea opinii complet diferite cu privire la modul de a trăi, a gândi sau a discuta aceste concepte. În concordanță cu temele sale contraculturale și anticreștine, neopăgânismul respinge credințele fixe.
Întorcându-se de la singurul Dumnezeu adevărat către un dumnezeu sau dumnezei creați de ei, neopăgânii încearcă să-și umple dorința spirituală cu vanitate, așa cum Atena antică era plină de idoli (Fapte 17:16). Și, la fel ca atenienii antici, ei au nevoie să le fie prezentat Cel pe care L-ar numi "Dumnezeul necunoscut" (Fapte 17:23).
English
Ce este neopăgânismul?
