Întrebare
Poate o persoană să se nască homosexuală?
Răspuns
În 1996, revista pentru homosexuali și lesbiene The Advocate i-a întrebat pe cititori care ar fi, în opinia lor, impactul potențial asupra promovării drepturilor homosexualilor și lesbienelor dacă o descoperire științifică ar dovedi existența unei baze biologice pentru homosexualitate. Aproximativ 61% dintre cititorii revistei au afirmat că o astfel de cercetare științifică ar promova cauza homosexualilor și lesbienelor și ar conduce la atitudini mai pozitive față de homosexualitate. De exemplu, dacă cineva se poate naște homosexual, la fel cum se poate naște cu ochii căprui, atunci o societate echitabilă nu ar putea să-l condamne ca fiind nenatural sau imoral. În acest scop, activiștii homosexuali și mass-media liberală au încurajat activ ideea că homosexualitatea este moștenită și neschimbabilă, iar cercetătorii au căutat cu sârguință dovezi științifice pentru a susține această afirmație. Din păcate pentru mișcarea pro-homosexualitate, cercetările pe această temă nu au reușit să stabilească nicio dovadă științifică care să arate o bază pur genetică pentru homosexualitate.
Controversa a început cu lucrarea doctorului Simon LeVay. În 1991, LeVay a testat creierul a 41 de cadavre și a observat diferențe între bărbații homosexuali și cei heterosexuali. Hipotalamusul, o zonă despre care se crede că reglează activitatea sexuală, era mai mic la bărbații homosexuali decât la cei heterosexuali. Dr. LeVay credea că diferențele dovedeau o bază biologică pentru homosexualitate, dar nu a luat în considerare o serie de motive, altele decât cele genetice, pentru care creierele erau diferite. În primul rând, toate cele 19 cadavre homosexuale muriseră de SIDA, o boală cunoscută pentru afectarea sistemului neurologic. Este posibil ca boala să fi micșorat hipotalamusul. În al doilea rând, oamenii de știință care studiază biochimia creierului știu că modul în care o persoană gândește afectează modul în care funcționează creierul său; mai precis, afectează substanțele neurochimice eliberate în creier și modul în care anumite căi se dezvoltă și se modifică. Ar putea diferențele structurale ale creierului să fi început cu diferența de gândire dintre homosexuali și heterosexuali, mai degrabă decât cu genetica? În al treilea rând, nu există dovezi care să lege dimensiunea hipotalamusului de homosexualitate, fie ca o cauză, fie ca un efect.
În 1993, dr. Dean Hamer, un activist pro-homosexualitate, a făcut o afirmație uimitoare în cercetarea sa, potrivit căreia ar putea exista o genă pentru aceasta. Echipa sa de cercetători a început o serie de studii de legătură genetică, în care familiile cu mai mulți homosexuali au fost supuse unei analize genetice, pentru a determina dacă se pot găsi variante cromozomiale în familie și dacă varianta era corelată cu persoanele care manifestau homosexualitate. Deși eșantionul studiului lui Hamer era foarte mic, el a descoperit o legătură semnificativă între homosexuali și un marker pe cromozomul X matern, Xq28. Studii suplimentare cu eșantioane mai mari au produs rezultate contradictorii în legătură cu Xq28. Este important de menționat că experimentele lui Hamer nu au fost niciodată validate; de fapt, alte grupuri de cercetători au discreditat munca lui Hamer ca fiind nereplicabilă sau chiar frauduloasă.
Chiar dacă ar exista unele similitudini genetice între homosexuali, caracteristicile asociate nu dovedesc o legătură cauzală. Pentru a ilustra acest lucru, un studiu genetic în rândul sportivilor profesioniști ar arăta probabil că un procent semnificativ dintre aceste vedete au în comun anumite secvențe genetice. S-ar putea concluziona în mod eronat că secvențele genetice pentru viteză, agilitate și forță sporite dovedesc că practicarea sportului profesionist este o trăsătură ereditară. Cu toate acestea, nicio secvență genetică nu poate explica alegerea umană și efectele mediului. Persoanele care au trăsături genetice de sportiv pot fi în mod natural atrase de sportul profesionist sau încurajate să practice acest sport. Deși sportivii au unele trăsături comune, a fi sportiv profesionist nu este în sine o trăsătură ereditară. Cultura în care o persoană se maturizează și alegerile pe care le face determină parcursul său profesional.
Mulți cercetători menționează factorii de mediu ca fiind principalii factori care contribuie la apariția sentimentelor homosexuale. Ei cred cu tărie că experiențele negative din copilărie într-un mediu familial lipsit de iubire sau de sprijin sunt o parte esențială a acestui proces. Elementele comune par să includă un tată retras emoțional sau absent fizic și o mamă autoritară, lingușitoare sau excesiv de protectoare. În multe cazuri, există rapoarte de abuz fizic, sexual sau emoțional. Perturbarea identificării de gen poate contribui la dezvoltarea homosexualității. Acest proces începe între vârsta de doi și patru ani. În această fază, copiii trec de la legătura primară cu mama la căutarea unor atașamente mai profunde cu părintele de același gen. Pentru bărbați, relația dintre un băiat și tatăl său este principalul mijloc de dezvoltare a unei identități de gen sigure. Pe măsură ce tatăl și fiul petrec timp împreună, tatăl își exprimă aprecierea și interesul față de fiul său și îi conferă acestuia un sentiment de masculinitate. Băiatul începe să-și dezvolte un sentiment al propriului gen prin înțelegerea lui în raport cu tatăl său. În schimb, o mamă distantă, abuzivă sau absentă fizic sau o mamă care este percepută de fiica sa ca fiind slabă (cum ar fi atunci când mama este abuzată de bărbați) poate perturba identificarea fiicei sale cu feminitatea.
Atașamentul față de prietenii de același sex joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea identității de gen. În cele din urmă, după ani de interacțiune și legături cu colegii de același sex, copiii intră în pubertate și încep să acorde atenție sexului opus. Când acest proces natural este perturbat, este firesc ca un copil să iubească și să tânjească după atenția celor de același sex. Când copiii cu anumite temperamente percep inițial respingerea părintelui de același sex, se detașează și se atașează de celălalt părinte. Ei încep să adopte modelele și atributele sexului opus. Cu toate acestea, există întotdeauna o dorință de conectare cu părintele de același sex, de iubire și afirmare din partea celui de același sex. Acești copii cred că s-au născut așa, dorind iubire și atașament față de părinții de același sex de când se știu. Comportamentul homosexual începe astfel ca o dorință emoțională, nu ca o dorință sexuală. El reflectă o nevoie legitimă de iubire non-sexuală, o nevoie emoțională care, în cele din urmă, devine sexualizată odată cu debutul pubertății.
Majoritatea cercetătorilor au concluzionat că orientarea sexuală este o problemă complexă, multifactorială, în care factorii biologici, sociali și psihologici se combină pentru a juca un rol în orientarea sexuală finală a unui individ. Potrivit lui Julie Harren, Ph.D., formula pentru această interacțiune între factori ar putea fi reprezentată de următoarele ecuații:
--Gene + Conexiuni cerebrale + Mediu hormonal prenatal = Temperament.
--Părinți + Colegi + Experiențe = Mediu.
--Temperament + Mediu = Orientare homosexuală.
Ceea ce lipsește din aceste ecuații este existența sufletului, alegerea individului și ispita Diavolului (vezi Iacov 1:14).
Deși poate fi mai ușor, din punct de vedere psihologic, pentru un homosexual să creadă că homosexualitatea este înnăscută, dovezile științifice acumulate sugerează altceva. Homosexualii pot avea o predispoziție genetică, dar alegerea umană rămâne un factor important. O predispoziție nu este o constrângere. În cele din urmă, orientarea sexuală este determinată în afara uterului. Pentru cei care sunt nefericiți trăind un stil de viață homosexual, acest adevăr oferă speranța schimbării. Experiența clinică a arătat că, cu ajutor, unii homosexuali pot schimba răspunsurile învățate și mecanismele de apărare față de experiențele dureroase din copilărie.
În 1 Corinteni 6:9-10, păcatul homosexualității este enumerat chiar lângă furt. La fel cum nu există o scuză genetică pentru furt, nu există o scuză genetică pentru homosexualitate. Mediul, cultura și alegerea fac din cineva un hoț, iar aceiași factori fac din cineva un homosexual.
Hristos a murit pentru homosexuali. Dumnezeu iubește persoanele de toate orientările sexuale, la fel cum îi iubește pe toți păcătoșii. Biblia spune: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8) Isus Hristos „este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:2). Evanghelia lui Hristos „este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). Numai în Hristos găsim sursa definitivă pentru vindecare, restaurare, iertare și mângâiere. El este calea prin care putem cu toții experimenta iubirea, valoarea și acceptarea afirmative și necondiționate ale Tatălui nostru din ceruri.
English
Poate o persoană să se nască homosexuală?
