Întrebare
Toată lumea se naște atee?
Răspuns
Un ateu este, în general, definit ca o persoană care neagă existența lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Unii au sugerat că anumite persoane se nasc atee, ceea ce înseamnă că toți avem o predispoziție înnăscută împotriva credinței în Dumnezeu sau că credința în Dumnezeu este, într-un fel, nenaturală.
Există mai multe moduri de a răspunde la afirmația că toată lumea se naște atee, în funcție de ceea ce se înțelege prin termenul „ateu”. Primul și cel mai simplu răspuns este că nu putem să ne „naștem” atei, deoarece ateismul implică anumite decizii spirituale și intelectuale pe care nou-născuții nu sunt capabili să le ia.
În sensul strict, un copil nu se poate „naște” ateu, agnostic sau creștin, la fel cum nu se poate „naște” republican sau democrat. A spune că cineva se naște ateu este un exemplu de eroare de categorie, adică este o aplicare de etichete la ceva care nu are proprietăți în acea categorie. Un alt exemplu de eroare de categorie ar fi discutarea mirosului diferitelor culori. Un ateu a luat o decizie morală, filozofică, intelectuală și/sau spirituală cu privire la existența lui Dumnezeu. Copiii mici nu pot, evident, să fi luat o astfel de decizie, așa că încercarea de a-i eticheta ca atei sau non-atei este o eroare logică.
A spune că copiii se „nasc” atei, adică nu cred în Dumnezeu, înseamnă pur și simplu a defini greșit atât credința, cât și ateismul. În ciuda a ceea ce susțin unii, ateismul nu este o lipsă pasivă de angajament, ci mai degrabă o negare activă a existenței lui Dumnezeu. Cei care nu au cunoștințele necesare pentru a decide asupra existenței lui Dumnezeu sunt „agnostici moderați”, nu „atei”. Mai mult, nou-născuții nu „cred” nici în balene, nici în algebră, nici în Abraham Lincoln, așa că ceea ce „crede” un copil are foarte puțin de-a face cu ceea ce este real.
Dar adulții care nu cred? Sunt ei „atei din naștere”? Sunt ei într-un fel predispuși să respingă credința în Dumnezeu? Eclesiastul 3:11 menționează că Dumnezeu „a pus veșnicia în inima omului”. Ce înseamnă acest lucru? Fiecare persoană are o dorință sau un vis pentru ceva dincolo de această lume. Însăși ideea că ne putem imagina o eternitate arată că există o dorință sau un interes înnăscut pentru ceva sau cineva dincolo de această viață. Conform Bibliei, oamenii nu se nasc atei, ci se nasc cu o dorință pentru ceva care transcende această viață.
Toată lumea venerează ceva sau pe cineva, fie că este Dumnezeu, zei și zeițe false, alți oameni, ei înșiși sau lucruri din această lume. Această dorință înnăscută de venerare oferă, de asemenea, dovezi că oamenii nu se nasc fără credință, ci căutând pe cineva pe care să-l venereze. Cu alte cuvinte, oamenii sunt creați pentru a venera. Mai important, ei știu că Dumnezeu există: „În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți.” (Romani 1:20)
O idee mai interesantă decât numărul de oameni care se nasc atei este faptul că foarte puțini mor atei. Ne naștem cu o lipsă aproape totală de cunoștințe sau informații. Cu toate acestea, experiențele de viață și alte dovezi conduc majoritatea covârșitoare a omenirii către o anumită credință în divinitate. Singurele culturi în care necredința este semnificativă sunt cele în care religia a fost suprimată în mod deschis, subliniind din nou cât de natural și normal este pentru om să creadă în Dumnezeu. Faptul că tuturor ne lipsește credința pozitivă în Dumnezeu la naștere este inevitabil, dar faptul că aproape toți găsim această credință înainte de a muri este de necontestat.
English
Toată lumea se naște atee?
