Întrebare
Ce este moralismul?
Răspuns
Moralismul este definit în mod obișnuit ca fiind „practicarea moralității, distinctă de religie”. O persoană nereligioasă, care trăiește totuși după un cod moral personal, poate fi considerată adeptă a moralismului. O altă definiție, mai negativă, a moralismului este „o accentuare excesivă a moralității”. În acest caz, moralistul ar fi considerat un pudic, un ipocrit sau un snob moral excesiv de auster.
Moralismul religios pune accentul pe un comportament moral adecvat, excluzând credința autentică. Moralismul religios și legalismul sunt similare, dar diferă ușor în sensul că legalismul se referă de obicei la o poziție doctrinară care pune accentul pe un sistem de reguli și reglementări – adesea legile Vechiului Testament – pentru a obține mântuirea și creșterea spirituală. Pavel a avertizat împotriva legalismului în Galateni 3. Moralismul nu se referă neapărat la un sistem stabilit. Moralistul este liber să-și inventeze propriul set de reguli și reglementări, de obicei unele pe care nu are probleme să le respecte, ceea ce îi permite să se simtă bine că le respectă. Moralismul creștin se concentrează pe comportamentul moral într-o asemenea măsură încât ascultarea primează în fața credinței, iar harul este adesea ascuns. În practică, moralismul începe să semene foarte mult cu legalismul.
Moralistii creștini tind să reducă Biblia la un manual de comportament moral, concentrându-se adesea pe pasaje precum Predica de pe Munte și Cele Zece Porunci. Moralistul se bazează pe acțiunile sale morale: dacă se roagă, merge la biserică și ajută comunitatea, atunci este în regulă cu Dumnezeu. Moralismul spune că, dacă nu minți, nu înșeli, nu furi și nu înjuri prea mult, atunci ești o persoană bună și meriți raiul. Dar moralistul se înșală singur crezând că comportamentul său bun merită cumva viața veșnică.
Moralismul nu poate înlocui Evanghelia. Cu toții suntem păcătoși care avem nevoie de iertarea și harul lui Dumnezeu. Moralismul nu are puterea de a îndreptăți sau sfinți un păcătos. Suntem mântuiți prin har, prin credința în Hristos (Efeseni 2:8), nu prin respectarea unui cod moral, oricât de biblic ar fi acel cod. „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii” (Romani 3:20) rezumă destul de bine ineficiența moralismului în rezolvarea problemei păcatului. Moralistul poate primi laudele oamenilor care îi apreciază comportamentul bun – mantia lui poate fi plină de distincții civice – dar primirea onorurilor în această lume nu garantează onorurile în cea viitoare. Moralistul are totuși nevoie de Isus. Porunca pentru păcătoșii neregenerați nu este „fiți buni”, ci „credeți în Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 16:31).
Romani 1:17 distruge ideea că moralismul ne poate mântui: „[În Evanghelie] este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credință.»” Moralitatea exterioară poate exista în afara Evangheliei, dar aceasta nu este adevărata neprihănire, care este un produs al Evangheliei. „De la început până la sfârșit”, Dumnezeu produce neprihănirea în cei care au credință.
Fariseii erau moraliști. În Ioan 8, ei aduc o femeie înaintea lui Isus pentru că a încălcat codul moral. Aveau dreptate în privința faptului că femeia păcătuise. Dar, în moralismul lor, nu puteau vedea harul. Isus le-a arătat harul iertând-o pe femeie (Ioan 8:11) și i-a sfătuit pe farisei să se concentreze asupra propriului păcat și să caute iertare pentru ei înșiși (versetul 7). Isus a dărâmat moralismul lor, arătându-le nevoia universală a omului de iertare.
Odată ce suntem mântuiți de Isus Hristos, suntem sfințiți (făcuți sfinți) într-un proces continuu, pe tot parcursul vieții, prin puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi. Nu ne sfințim singuri, indiferent cât de strictă este respectarea noastră față de un set de legi morale. Duhul folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a sfinți (Ioan 17:17), iar expunerea continuă la Cuvânt produce în credincios ascultare și maturitate spirituală. Prin Cuvânt, „creștem în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3:18). Moralismul nu are puterea de a sfinți inima. Puterea de a curăța inima și de a crește în Hristos se află numai în Duhul lui Dumnezeu și în Cuvântul lui Dumnezeu.
Trebuie creștinii să trăiască moral? Da, absolut. Este Dumnezeu preocupat de comportament? Da, cu siguranță. Poate o viață morală să înlocuiască nevoia unei persoane de pocăință și credință în Hristos? Nu, nu poate. Moralismul nu poate înlocui Evanghelia mântuitoare a lui Isus Hristos.
English
Ce este moralismul?
