Întrebare
Ce este monofizitismul? Ce este eutihianismul?
Răspuns
Monofizitismul este un punct de vedere eronat sau eretic cu privire la natura lui Isus Hristos. Două școli monofizite de gândire sunt eutihianismul și apolinarianismul. Monofizitismul îi învăța pe oameni că Hristos are o singură natură - una divină - nu două. Eutihianismul a susținut în mod specific că natura divină a lui Hristos a fost atât de amestecată cu natura Sa umană, încât El nu a fost, de fapt, nici pe deplin uman și nici pe deplin divin. Eutihianismul și monofizitismul sunt o negare a învățăturii biblice a uniunii ipostatice, conform căreia cele două naturi ale lui Hristos sunt unite și totuși distincte. Eutihienii au urmat învățătura lui Eutihie (378-452), un lider din secolul al V-lea al unei mănăstiri din Constantinopol; cuvântul monofizitism provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă "o singură natură".
Eutihianismul s-a dezvoltat ca un răspuns din secolul al V-lea la nestorianism, care susținea că Hristos are două naturi separate, rezultând în două persoane diferite care locuiesc în același trup. Cu toate acestea, Eutihie a mers prea departe în respingerea lui Nestorie și a sfârșit prin a susține și el o erezie. Eutihie a spus că umanitatea lui Isus a fost în esență dizolvată sau ștearsă de natura Sa divină, descriind-o ca fiind "dizolvată ca o picătură de miere în mare". O analogie care ar putea ajuta la explicarea a ceea ce a vrut să spună Eutihie este o picătură de cerneală pusă într-un pahar cu apă. Rezultatul este un amestec care nu este apă pură sau cerneală pură. În schimb, este o a treia substanță, un amestec al celor două în care atât cerneala, cât și apa sunt schimbate într-un anumit fel. În esență, aceasta este ceea ce a susținut Eutihie despre naturile lui Hristos. El credea că natura umană a lui Hristos a fost absorbită în natura Sa divină într-un mod în care ambele naturi au fost schimbate într-o anumită măsură, ceea ce a dus la formarea unei a treia naturi.
Monofizitismul, inclusiv eutihianismul, a fost mai influent în Biserica Răsăriteană decât în Occident. Învățătura a fost abandonată la Conciliul de la Calcedon din 451 d.Hr., dar, la un moment dat, la sfârșitul secolului al V-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Răsăritene a încercat să împace monofizitismul cu învățătura ortodoxă. Nu s-a putut ajunge la niciun acord, iar monofiziții au fost în cele din urmă excomunicați. Totuși, monofizitismul a continuat să fie acceptat pe scară largă în Antiohia siriană, Ierusalim și Alexandria, Egipt.
Mai târziu, unii oameni au propus un compromis între monofizitism și teologia ortodoxă, numit monotelitism (de la un cuvânt grecesc pentru "o singură voie"). Promotorii monotelitismului spuneau că Hristos a avut două naturi, dar a avut o singură voie (divină). Această negare a voii umane a lui Isus a ignorat propria declarație a lui Isus din Luca 22:42, iar compromisul a eșuat, fiind respins de ambele părți. Monofiziții au refuzat să accepte doctrina celor două naturi ale lui Hristos, iar monotelitismul a fost declarat erezie de către cel de-al treilea Conciliu de la Constantinopol (680-681).
Unele biserici prezintă astăzi ca învățătură ceea ce poate fi considerată o formă modificată de monofizitism, numită miafizitism sau henofizitism. Miafizitismul ne învață că Hristos are o singură natură, dar această natură constă din două naturi, unite într-una singură "fără amestecare, fără confuzie și fără alterare" (din liturghia divină coptă). Bisericile ortodoxe orientale, inclusiv Biserica Ortodoxă Coptă, susțin doctrina miafizită sau necalcedoniană.
Eroarea comună a monofizitismului și a eutihianismului este învățătura că Hristos a avut o singură natură. Doctrina naturii lui Hristos este esențială atunci când vine vorba de ispășire. Dacă Isus nu ar fi fost cu adevărat și pe deplin om, atunci El nu ar fi putut fi un adevărat substitut pentru omenire; dacă nu ar fi fost cu adevărat și pe deplin Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi putut ispăși păcatele noastre.
English
Ce este monofizitismul? Ce este eutihianismul?
