Întrebare
Ce este teologia morții lui Dumnezeu?
Răspuns
Filozoful german Fredrich Wilhelm Nietzsche (1844-1900) a introdus sintagma Dumnezeu a murit într-un roman filozofic intitulat Așa grăit-a Zarathustra. Prin "Dumnezeu a murit", el a vrut să spună că ideea unui Dumnezeu atotștiutor, atotputernic și atotvăzător nu mai era ceva în care oamenii moderni puteau crede. Teologia morții lui Dumnezeu, cunoscută și sub numele de teologie radicală, pledează pentru secularism și abandonarea credințelor tradiționale.
În anii '50, '60 și '70, filozofi, teologi și scriitori au început să se bazeze pe gândirea postmodernă introdusă de Nietzsche și au încercat să lanseze o mișcare numită "Dumnezeu este mort". Mișcarea nu a luat suficient avânt pentru a avea un impact pe scară largă. Cu toate acestea, ideile din spatele ei și continuarea gândirii postmoderne și-au lăsat amprenta asupra culturii.
Până în acel moment al istoriei, majoritatea oamenilor, chiar și cei care nu aveau o relație personală cu Isus Hristos, încă acceptau, în principiu, că Dumnezeu putea fi cunoscut și era implicat în treburile omenirii. Teologia "Dumnezeu este mort" i-a introdus pe oameni în conceptul că nu există niciun Dumnezeu sau, cel puțin, că Dumnezeu nu este cine a spus că este în Scriptură.
Teologia morții lui Dumnezeu ne învață că religia este irelevantă, iar bisericile și teologii vor trebui să se descurce cum pot mai bine fără Dumnezeu de acum înainte. Teologia morții lui Dumnezeu conduce în mod natural la aceste idei asociate:
- nu există absoluturi morale și nici un standard universal la care toți oamenii ar trebui să se conformeze
- nu există scop sau ordine rațională în viață
- orice proiect văzut în univers este proiectat de oameni care sunt disperați să găsească un sens vieții
- omul este independent și total liber să își creeze propriile valori
- lumea "reală" (spre deosebire de rai și iad) este singura preocupare a omului
Teologia "Dumnezeu este mort" presupune în mod eronat că oamenii pot determina dacă Dumnezeu poate fi cunoscut sau chiar dacă El există.
Un peștișor auriu poate decide că luna nu există. Acest lucru nu afectează cu nimic luna. Peștișorul auriu ar putea argumenta destul de credibil că nu a văzut niciodată luna sau că luna nu îi afectează viața. Dar luna își continuă orbitarea în jurul Pământului. Peștișorul auriu ar putea merge chiar până acolo încât să spună: "Tu poți să crezi în lună dacă vrei, dar eu nu o voi face din cauza logicii mele." Luna va continua să crească și să scadă în ciuda opiniei ferme a peștișorului auriu. Atunci când oamenii au presupus că Dumnezeu este mort, Dumnezeu nu Și-a pierdut autoritatea, puterea sau divinitatea.
Teologia morții lui Dumnezeu este în primul rând o provocare la adresa autorității lui Dumnezeu asupra vieții noastre. Încă din Grădina Edenului, ne place să ne facem propriile reguli și nu ne place să ni se spună ce să facem. Așa că ne prefacem că Dumnezeu este mort. Dar adevărul este că Dumnezeu "trăiește în vecii vecilor" (Apocalipsa 10:6). El este Viața, iar cunoașterea Lui este viața veșnică (Ioan 17:3). Isus ne-a arătat cine este Dumnezeu: "A fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă." (1 Timotei 3:16)
Nietzsche a scris: "Dumnezeu este mort." Câțiva oameni l-au repetat. Ei nu-L puteau vedea pe Dumnezeu și susțineau că El nu intervenise niciodată în viața lor. Dar teologia morții lui Dumnezeu nu-L va schimba și nu-L poate schimba pe Dumnezeul universului. Oamenii mor. Bisericile pot muri. Dar Dumnezeu nu va muri. Longfellow a avut dreptate pentru fiecare generație: "Dumnezeu nu este mort, nici nu doarme."
English
Ce este teologia morții lui Dumnezeu?
