Întrebare
Care este diferența dintre microevoluție și macroevoluție?
Răspuns
Microevoluția este un fenomen biologic necontroversat, bine documentat și care are loc în mod natural. Se întâmplă în fiecare zi. Este procesul prin care informația genetică preexistentă este rearanjată, alterată și/sau pierdută prin reproducere sexuală și/sau mutație genetică, producând schimbări la scară relativ mică („micro”) în cadrul unei populații. Doi câini cu părul lung care dau naștere unui cățeluș cu părul scurt ar fi un exemplu de microevoluție (vom vedea de ce în câteva clipe).
Macroevoluția este o extrapolare teoretică, ceva mai controversată, a microevoluției, care necesită introducerea de informație genetică nouă. Se crede că aceasta produce schimbări la scară largă („macro”). Un amfibian care evoluează într-o reptilă sau o reptilă care evoluează într-o pasăre ar fi exemple de macroevoluție.
Macroevoluția este un concept important, deoarece darwiniștii consideră că aceasta este mecanismul care stă la baza ideii lor conform căreia toată viața a evoluat dintr-un strămoș primordial comun. Întrucât microevoluția reprezintă o schimbare biologică la scară mică („micro”), iar macroevoluția o schimbare biologică la scară mare („macro”), mulți darwiniști susțin că macroevoluția este pur și simplu acumularea schimbărilor microevolutive de-a lungul timpului. La prima vedere, aceasta este o extrapolare rezonabilă a microevoluției. Prin urmare, darwiniștii citează adesea dovezile în favoarea microevoluției ca dovezi în favoarea macroevoluției. Cu toate acestea, deoarece macroevoluția necesită informație genetică nouă și suplimentară, niciun fel de rearanjare, alterare sau pierdere a informației genetice existente nu va produce macroevoluție. Cu alte cuvinte, niciun grad de microevoluție nu va produce macroevoluție. Darwiniștii stabilesc o corelație falsă între cele două. Vom analiza acum mai îndeaproape atât microevoluția, cât și macroevoluția.
Microevoluția
Vom începe cu microevoluția. Să presupunem, de exemplu, că în genomul câinelui există atât o genă pentru părul lung (H), cât și o genă pentru părul scurt (h). Acum, să ne imaginăm că primii câini dețineau ambele gene (Hh). Dacă doi câini Hh s-ar împerechea, jumătate din gena Hh a unui câine s-ar combina cu jumătate din gena Hh a celuilalt câine prin reproducere sexuală, iar pentru pui ar exista patru rezultate posibile: pui HH, Hh, hH și hh.
Să presupunem acum că gena H pentru părul lung este gena dominantă, iar gena h pentru părul scurt este gena recesivă. Aceasta înseamnă că, atunci când un câine posedă ambele gene, doar gena H pentru părul lung se va exprima, adică câinele va avea părul lung. Așadar, dacă doi câini cu păr lung Hh s-ar împerechea, probabilitatea este ca aceștia să aibă trei pui cu păr lung (HH, Hh și hH) și un pui cu păr scurt (hh). Faptul că cei doi câini cu păr lung ar avea un pui cu păr scurt ar fi un exemplu de schimbare în cadrul unei populații, rezultată din rearanjarea informației genetice preexistente (adică microevoluție).
Dacă un câine cu păr lung Hh s-ar împerechea cu un câine cu păr scurt hh, probabilitatea este ca aceștia să aibă doi pui cu păr lung (Hh și hH) și doi pui cu păr scurt (hh și hh). Dacă doi câini cu păr scurt hh s-ar împerechea, aceștia ar produce doar pui cu păr scurt hh. Iar dacă acest grup de câini cu păr scurt hh ar fi izolat de câinii cu păr lung HH, Hh și hH, ar pierde complet accesul la gena H pentru părul lung și ar deveni un „fond genetic izolat”. În cazul câinilor, fondurile genetice izolate sunt denumite „rase pure”. La fel, dacă un grup de câini cu păr lung HH ar fi izolat de gena h a câinilor cu păr scurt, aceștia ar fi considerați de rasă pură. Pe de altă parte, câinii cu păr lung Hh și hH ar fi numiți „câini metiși”. Crescătorii de câini exploatează acest fenomen biologic de mii de ani, selectând perechi de câini pentru împerechere pe baza aspectului lor, cu scopul de a accentua sau atenua treptat anumite trăsături de-a lungul timpului și, astfel, de a crea noi rase.
Mutația genetică
Acum imaginează-ți că, în cadrul unei populații Hh cu păr lung, o mutație genetică a dezactivat expresia genei H pentru părul lung, iar acea mutație s-a reprodus în mod repetat în cadrul populației. Populația care anterior avea părul lung ar deveni una cu păr scurt, nu din cauza rearanjării genelor prin reproducere sexuală, ci din cauza mutației genetice.
Un alt exemplu important de microevoluție prin mutație genetică este atunci când o populație de insecte devine rezistentă la un anumit pesticid sau când bacteriile devin rezistente la antibiotice. Ceea ce se întâmplă în aceste cazuri este că, prin mutație, insectele sau bacteriile își pierd capacitatea de a produce enzima care interacționează cu otrava. Prin urmare, pesticidul sau antibioticul nu mai are niciun efect. Însă insectele sau bacteriile nu câștigă nicio informație genetică nouă; dimpotrivă, o pierd. Prin urmare, nu este un exemplu de macroevoluție, așa cum este adesea interpretat greșit, ci de microevoluție. Așa cum explică biofizicianul dr. Lee Spetner: „Toate mutațiile care au fost examinate la nivel molecular arată că organismul a pierdut informație, nu le-a câștigat.” („From a Frog to a Prince”, documentar realizat de Keziah Films, 1998)
Macroevoluția
Să analizăm acum macroevoluția. Darwinistii cred că toate formele de viață sunt înrudite genetic și descind dintr-un strămoș comun. Se consideră că primele păsări și primele mamifere au evoluat dintr-o reptilă; se consideră că prima reptilă a evoluat dintr-un amfibian; se crede că primul amfibian a evoluat dintr-un pește; se crede că primul pește a evoluat dintr-o formă de viață inferioară și așa mai departe, până ajungem la primul organism unicelular, despre care se crede că a evoluat din materie anorganică. [Acronimul de reținut este PARM: de la pește la amfibian, la reptilă, la mamifer.]
Primul organism unicelular nu deținea toată informația genetică necesară pentru un om, așa că, pentru ca oamenii să fi evoluat în cele din urmă dintr-un organism unicelular primitiv, a trebuit să se adauge o mulțime de informație genetică pe parcurs. Schimbarea rezultată din introducerea de informație genetică nouă se numește „macroevoluție”.
Motivul pentru care macroevoluția este controversată și rămâne teoretică este că nu se cunoaște nicio modalitate prin care informații genetice complet noi să poată fi adăugate unui genom. Darwinistii au sperat că mutația genetică ar oferi un mecanism, dar până în prezent acest lucru nu s-a întâmplat. Așa cum explică din nou dr. Spetner: „Chiar nu cred că modelul neodarwinist poate explica evoluția la scară largă [adică macroevoluția]. Ceea ce nu pot explica cu adevărat este acumularea de informație. …Și nu numai că este improbabil la nivel matematic, adică teoretic, dar, din punct de vedere experimental, nu s-a găsit nicio mutație pe care să o poți arăta ca adăugând efectiv informație. De fapt, fiecare mutație benefică pe care am observat-o reduce informația, pierde informație.” (Ibid.)
Creație vs. Evoluție
Când creaționiștii spun că nu cred în evoluție, nu se referă la microevoluție. Ei se referă la macroevoluție. Microevoluția este un fenomen științific observat în mod credibil. Ceea ce creaționiștii nu cred este extrapolarea macroevoluționistă a microevoluției făcută de Darwin. Spre deosebire de microevoluție, nu există dovezi științifice reale în favoarea macroevoluției și, de fapt, există dovezi semnificative împotriva acesteia. Distincția dintre microevoluție și macroevoluție este, prin urmare, una importantă pentru cei interesați de dezbaterea creație versus evoluție.
English
Care este diferența dintre microevoluție și macroevoluție?
