Întrebare
Ce este o metanarațiune?
Răspuns
O metanarațiune (numită și narațiune grandioasă) este o poveste sau un scenariu general care oferă context, sens și scop întregii vieți. O metanarațiune este „imaginea de ansamblu” sau tema cuprinzătoare care unește toate temele mai mici și poveștile individuale. La construirea unei case, există mulți muncitori care efectuează multe lucrări individuale – instalații sanitare, gips-carton, lucrări electrice, acoperișuri etc. – dar toți acești antreprenori lucrează pentru același lucru – finalizarea unei case. Planul este „imaginea de ansamblu”, metanarațiunea care dă sens muncii fiecărui antreprenor. Instalatorul nu montează țevi în aer; el este implicat într-un plan mai mare.
Conceptul de metanarațiune este similar cu o viziune asupra lumii – ceva care dă sens vieții și evenimentelor individuale care au loc în viață. Marxismul, freudianismul, capitalismul de piață liberă și emanciparea iluministă ar fi exemple de metanarațiuni, în sensul că fiecare eveniment din viață și din istorie este văzut prin prisma uneia dintre aceste perspective. Viziunile religioase asupra lumii sunt, de asemenea, metanarațiuni. Hinduismul, budismul, islamul și creștinismul oferă toate metanarațiuni pentru a explica diverse evenimente din istorie și din lumea contemporană. O metanarațiune are puterea de a explica și pretinde a fi adevărată pentru întreaga viață.
Termenul de metanarațiune a fost popularizat de Jean-François Lyotard în cartea sa din 1979, The Postmodern Condition: A Report on Knowledge (Condiția postmodernă: un raport asupra cunoașterii). În această carte, autorul caracterizează condiția postmodernă ca fiind una de scepticism crescând față de toate metanarațiunile. Într-adevăr, postmoderniștii nu acceptă, în general, nicio poveste generală care să dea sens întregii vieți. În schimb, ei se concentrează pe narațiuni mici, individuale, care dau sens propriilor lor vieți. O metanarațiune vorbește despre adevărul absolut, universal. O narațiune individuală vorbește despre ceea ce este „adevărat pentru mine” și „dă sens vieții mele”. Gândirea postmodernă respinge metanarațiunile deoarece respinge adevărul universal. Postmoderniștii consideră că o singură narațiune care dă sens tuturor vieților este imposibilă.
Problema postmodernismului este că devine rapid o altă metanarațiune. „Adevărul” că nu există un adevăr absolut este metanarațiunea care îi dă sens gânditorului postmodern. Relativismul, în mod ironic, devine singurul absolut sigur.
Biblia ne învață în mod clar existența metanarațiunii. Pavel scrie: „[Dumnezeu] a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuși, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăși într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ.” (Efeseni 1:9-10) Acest pasaj vorbește despre voința divină, un scop, un calendar, o împlinire și o unitate. Întruparea lui Hristos a avut loc „când a venit împlinirea vremii” (Galateni 4:4), sugerând din nou un plan general, o metanarațiune. Întreaga carte Evrei urmărește temele începute în Vechiul Testament, până la împlinirea lor în Hristos.
Slujirea pământească a lui Hristos a făcut parte dintr-un plan care se întindea până la protoevanghelia din Geneza 3:15. Prima predică a lui Isus conținea această declarație: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” (Marcu 1:15) Referirea Domnului la un timp anticipat care în sfârșit sosise este o altă referire la metanarațiune. Toate profețiile Bibliei indică existența unei metanarațiuni (vezi Matei 2:15, 23; 26:56; Luca 22:37; Ioan 19:28, 36). Istoria se desfășoară ca acte ale unei piese de teatru. Luminile se aprind și se sting pe diferite scene, iar diferite personaje pășesc pe scenă, dar există o singură intrigă ce se îndreaptă mereu spre cortina finală.
În Biblie, avem metanarațiunea sau marea narațiune care dă sens vieții noastre. Ni se spune că am fost creați după chipul lui Dumnezeu și că am fost destinați să trăim în comuniune cu El și unii cu alții. Am păcătuit și am rupt această părtășie, dar Dumnezeu, în harul Său, ne-a oferit o cale prin care putem fi mântuiți, iertați și restaurați. Isus este Dumnezeu născut în rasa umană cu scopul expres de a muri pentru noi, pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre. După moartea Sa pe cruce, Isus a înviat din morți. Toți cei care se încred în El pentru mântuire vor fi iertați și făcuți noi. Isus Se va întoarce pe pământ într-o zi, pentru a-i aduna pe urmașii Săi la Sine. Între timp, noi trebuie să împărtășim această veste bună cu toată lumea, deoarece se aplică tuturor și este adevărată pentru toți. Cei care au ajuns să-L cunoască pe Hristos recunosc că această mare narațiune – această poveste cuprinzătoare a răscumpărării – dă sens și scop lumii, istoriei, întregii vieți și fiecărui individ.
English
Ce este o metanarațiune?
