Întrebare
Ce este metaetica?
Răspuns
Există trei diviziuni principale în filozofia eticii. Etica aplicată este cea mai practică — identifică acțiunile greșite și corecte în diverse domenii de interes uman. Etica normativă nu se referă la acțiuni specifice, ci încearcă să dezvolte un cadru de lucru prin care acțiunile pot fi considerate etice sau neetice. Metaetica este studiul eticii în sine. Ea aprofundează limbajul, natura, motivația și sursa moralității.
Cele două școli principale ale metaeticii sunt cognitivismul și non-cognitivismul. Cognitivismul studiază limbajul eticii. O afirmație care descrie o caracteristică morală („războiul este rău”) are aceeași structură de propoziție ca o afirmație despre caracteristicile fizice ale unui obiect („copacii sunt frunzoși”). Cognitivismul susține că această similitudine este valabilă, deoarece afirmațiile morale descriu condițiile morale ale lucrurilor (deși judecata exprimată în afirmație poate fi greșită – războiul poate să nu fie rău, copacii pot să-și fi pierdut frunzele). Non-cognitivismul insistă că afirmațiile morale nu pot descrie caracteristici reale, deoarece moralitatea nu este reală. Nu există un adevăr moral la care să se poată referi limbajul. Așadar, oricât de mult ar semăna cu o descriere fizică, o afirmație morală poate exprima doar emoții, preferințe sau alte puncte de vedere subiective.
Cognitivismul are și alte diviziuni. Având în vedere că limbajul poate descrie calități morale reale (chiar dacă aceste calități sunt eronate), care este natura moralității? Este obiectivă sau subiectivă? Realismul moral afirmă că moralitatea este reală și obiectivă. Afirmațiile morale nu se bazează pe opinii și pot fi reduse la un simplu fapt despre lumea naturală sau ne sunt date de o ființă sau forță supranaturală. Antirealismul respinge această teorie, afirmând că moralitatea depinde de minte — ea capătă valoare prin alegerea unei minți. Această minte poate fi un individ, cum este în subiectivismul individual; o întreagă societate, ca în relativismul cultural; sau Dumnezeu, ca în teoria poruncii divine.
Non-cognitivismul oferă, de asemenea, mai multe opțiuni. Dacă afirmațiile morale nu comunică o calitate reală a unei acțiuni, atunci ce sunt ele? Emotivismul spune că sunt emoții sau preferințe. Prescriptivismul spune că sunt comenzi subtile, care exprimă ceea ce vorbitorul dorește să se întâmple în legătură cu o situație. Norm-expresivismul este similar emotivismului, dar insistă că afirmațiile morale reprezintă sentimentele unei comunități. Iar cvasirealismul ne învață că, deși afirmațiile morale nu exprimă nicio calitate reală, este mai bine să ne prefacem că o fac.
Există multe alte argumente în metaetică. Ce-l determină pe cineva să acționeze etic în primul rând? Sunt oare calitățile etice complexe, precum curajul, la fel de utile cum sunt calitățile de bază, precum bunătatea? Și cât din realitate poate înțelege cu adevărat intelectul nostru limitat? În ce moment dorința de dovezi concrete cedează locul pentru „pare corect”?
Biblia este de fapt foarte specifică în ceea ce privește utilizarea metaetică a limbajului. În Geneza 1, Dumnezeu a vorbit, iar cuvintele Lui au devenit realitate – nu dorințe, preferințe sau speranțe, ci stânci dure și bursuci pufoși. Și noi nu suntem chemați să dorim, ci să spunem adevărul (Proverbele 12:17; Zaharia 8:16). Dumnezeu a creat limbajul pentru a exprima fapte.
Desigur, Biblia este la fel de categorică în ceea ce privește obiectivitatea moralității. 2 Împărați 17:37 și Matei 5:17-18 vorbesc despre permanența eticii. Dumnezeu dă Legea (Exodul 20:1). Gândurile noastre sunt prea limitate pentru a discerne sau a crea concepte etice (Isaia 55:9). Căile noastre duc doar la moarte (Proverbele 14:12). Nu putem ști pe deplin ce este corect deducând etica din natură sau intuiție; avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16-17).
A folosi doar intelectul uman pentru a încerca să determinăm natura limbajului, a adevărului și a moralității este inutil. După cum spune Eclesiastul 12:12-14: „Dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
English
Ce este metaetica?
