Întrebare
Cum pot păstra credința?
Răspuns
1 Timotei 4:16 ne îndeamnă să păstrăm credința: "Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri." Când Pavel a vizitat bisericile recent înființate în Asia Mică, scopul său a fost "să-i [îndemne] să stăruie în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri" (Fapte 14:22). Alte pasaje care ne îndeamnă să ne păstrăm credința sunt Evrei 12:1 și Efeseni 6:13. Biblia ne oferă, de asemenea, sfaturi despre cum să facem acest lucru.
Păstrarea credinței necesită amintirea a ceea ce ne-a adus la credință în primul rând. Trebuie să fim cu intenție să ne amintim de harul lui Dumnezeu în viața noastră. Evrei 12:1b-3 spune: "Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre." Practic, aceasta înseamnă să ne amintim de darul minunat al mântuirii lui Dumnezeu și să urmăm exemplul Mântuitorului nostru, care a "îndurat" încercările acestei vieți. Trebuie să ne "fixăm ochii" pe Isus. Mulți oameni consideră că rugăciunea și jurnalul sunt utile în această privință. Sfinții Vechiului Testament au demonstrat adesea importanța aducerii aminte. Israeliții au fost instruiți să ridice memoriale, iar multe dintre sărbătorile evreiești au fost concepute pentru a-și aminti și a celebra eliberarea lui Dumnezeu. Deuteronomul 4:9 spune: "Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi." Psalmul 103:2 spune: "Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!" Atunci când Îl lăudăm pe Dumnezeu, ne amintim de bunătatea Sa din trecut, iar asta face să ne fie mai ușor să continuăm să ne încredem în El acum.
Păstrarea credinței necesită o dragoste pentru adevăr și un angajament față de Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Timotei 4:1 spune că, în zilele din urmă, cei care abandonează credința "se [alipesc] de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor". A accepta "o altă evanghelie" (Galateni 1:6-7) înseamnă a cădea în eroare. Pavel l-a îndemnat pe Timotei: "să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat"; cei care ignoră această poruncă "au pierdut, și au căzut din credință" (1 Timotei 1:18-19). Trebuie să "cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu" (1 Ioan 4:1). Duhul adevărului nu ne va conduce niciodată în neadevăr (Ioan 16:13).
Păstrarea credinței implică, de asemenea, creșterea în Hristos. Isus este Autorul credinței noastre (Cel care a inițiat relația) și El este Desăvârșitorul credinței noastre (Cel care o va duce până la capăt). De la început până la sfârșit, Isus este sursa credinței noastre. Ne amintim ce a făcut El și așteptăm cu nerăbdare ceea ce va face. Practic, acest lucru implică o viață activă de rugăciune, studierea Cuvântului lui Dumnezeu și aprofundarea adevărului Său.
Păstrarea credinței are de-a face, de asemenea, cu o comunitate. Viața creștină nu este trăită exclusiv între Dumnezeu și individ; ea este trăită în comunitate cu alți creștini. Evrei 10:23-25 spune: "Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie." Colegii credincioși ne pot încuraja să ne păstrăm credința. Ei ne pot îndemna atunci când ne rătăcim. Se pot alătura bucuriei și tristeții noastre (Romani 12:15).
Ne vom confrunta cu încercări și ispite în viață (Ioan 16:33; Iacov 1:2-4). Credința noastră va fi pusă la încercare. Dar nu doar în momentele dificile vom refuza să cedăm și vom lupta pentru credința noastră. Nu, noi luptăm pentru credința noastră întotdeauna. Ceea ce facem astăzi ne pregătește pentru ceea ce ne așteaptă mâine. Dumnezeu este mereu la lucru în viața noastră. Credința noastră ar trebui să fie în continuă creștere. 2 Petru 1:3-11 spune: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui. ... De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos ... fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos." Ne păstrăm credința amintindu-ne de credincioșia lui Dumnezeu și continuând să creștem în relația cu El.
English
Cum pot păstra credința?
