E mărturisirea publică necesară pentru mântuire (Romani 10.9-10)?


Întrebare: E mărturisirea publică necesară pentru mântuire (Romani 10.9-10)?

Răspuns:
Romani 10.9-10 e folosit de mulți creștini bine intenționați în strădania de-a aduce pe cineva la credința în Cristos. „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire."

Acest pasaj nu trebuie înțeles ca însemnând că suntem mântuiți prin intermediul unei mărturisiri de credință audibile. Știm că mântuirea e prin har, prin darul credinței (Efeseni 2.8-9), nu prin cuvintele pe care le rostim. Prin urmare, cum e în cazul întregii Scripturi, contextul are o importanță critică, dacă e să înțelegem corect Romani 10.

La momentul scrierii cărții Romani, primirea lui Cristos și mărturisirea Lui ca Domn de obicei atrăgea persecuția și, în cele din urmă, moartea. În acea vreme, să-L primești pe Cristos și să-L mărturisești ca Domn, știind că sigur va veni persecuția, era un semn al unei mântuiri autentice și al lucrării Duhului Sfânt. Mărturisirile de credință deschise sunt rare atunci când viața cuiva e în joc, și nicicând nu s-a întâmplat acest lucru mai mult decât în Biserica Primară. Sintagma „vei fi mântuit" nu are scopul de a revela o condiție pentru mântuire prin mărturisirea publică a unui crez, ci să definească faptul că nimeni aflat în fața morții nu L-ar mărturisi pe Cristos ca Domn dacă nu ar fi într-adevăr mântuit.

În Romani 10.10 citim: „Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire." Originalul grecesc conține ideea „confirmării" cu gura a ceea ce a avut loc în inimă și a fi mulțumitor pentru acest lucru.

Romani 10.13 spune: „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit." Versetul 14 indică însă faptul că chemarea Numelui Domnului este privilegiul celor care sunt deja răscumpărați: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut?" Mai mult, versetul 12 spune: „În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă." În mod clar, sintagma „bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă" nu se poate referi la mântuire, de vreme ce aceia care „cheamă" deja „cred", potrivit versetului 14.

În concluzie, Romani 10.9-10 nu stabilește că mărturisirea publică e condiție necesară pentru mântuire. În schimb, arată faptul că, atunci când cineva s-a încrezut în Cristos și, în consecință, L-a mărturisit ca Domn, știind că persecuția avea să vină în mod sigur, acel om a dat dovadă de mântuire reală. Cei mântuiți Îl vor mărturisi pe Cristos ca Domn fiindcă El a insuflat deja credință în inima lor. La fel ca botezul și toate faptele bune, mărturisirea publică nu e mijlocul realizării mântuirii, ci dovada ei.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
E mărturisirea publică necesară pentru mântuire (Romani 10.9-10)?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu