Întrebare
Ce înseamnă că viața noastră trebuie să fie o mărturie pentru Isus?
Răspuns
"Mărturia pentru Isus" la care ne referim aici ar fi un stil de viață și cuvinte care recunosc în mod deschis experiența noastră personală de a-L urma pe Isus Hristos. O mărturie trebuie să fie publică, deoarece scopul ei este să le spună altora ceea ce s-a întâmplat. În experiența creștină, regenerarea noastră ar trebui să fie o mărturie (dovadă) pentru ceilalți oameni că Isus este viu și schimbă vieți. Noi depunem mărturie prin cuvintele și acțiunile noastre. Dacă viața noastră e o mărturie pentru Isus Hristos, atunci ea ar trebui să fie o reflecție a lui Hristos, pe măsură ce urmăm pașii Lui (1 Petru 2:21).
În Fapte 4:33, apostolii își prezintă mărturia în cuvinte: "Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus." Apostolii, mărturisind despre înviere, le spuneau altora ceea ce văzuseră cu ochii lor, auziseră cu urechile lor și atinseseră cu mâinile lor - ei dădeau o relatare personală, ca martori oculari, despre învierea lui Hristos. În același mod, credincioșilor de astăzi li se poruncește să le spună altora despre ceea ce au văzut cu ochii lor. Noi nu am avut o experiență față în față cu Isus, așa cum au avut apostolii, dar experiența noastră de convertire nu este mai puțin autentică și nu este mai puțin o dovadă a lucrării supranaturale a lui Dumnezeu în viața noastră. Ar trebui să împărtășim cu nerăbdare, cu îndrăzneală și umilință schimbarea care a avut loc în inima noastră.
Apocalipsa 12:11 spune că credincioșii "l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte". Observă "cuvântul" mărturiei lor, ceea ce înseamnă că acești triumfători au comunicat verbal, fără rușine sau teamă. Unii cred că creștinii nu ar trebui să își verbalizeze mărturia, ci ar trebui pur și simplu să o trăiască în viața lor de zi cu zi. Dar nu este o propunere de genul "ori una, ori alta". Trăirea mesajului Evangheliei este importantă, dar nu este mai importantă decât mărturia noastră verbală, deoarece Dumnezeu a ales "auzirea" Cuvântului ca mijloc de producere a credinței (Romani 10:17; a se vedea și Ioan 4:39).
O viață dedicată lui Hristos este o mărturie puternică. Pavel descrie o astfel de viață în 2 Corinteni 1:12: "Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu." Atunci când acțiunile noastre de viață evlavioasă se potrivesc cu cuvintele care ies de pe buzele noastre, mărturia noastră va fi văzută ca fiind adevărată.
În Fericiri, Isus a oferit o listă a celor care sunt binecuvântați: "cei săraci în duh ... cei ce plâng [pentru păcatul lor] ... cei blânzi ... cei flămânzi și însetați după neprihănire ... cei milostivi ... cei cu inima curată ... cei împăciuitori" (Matei 5:3-9). Isus a sintetizat o viață evlavioasă prin două porunci: "Isus i-a răspuns: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă." (Matei 22:37-38) Un creștin care dorește să își trăiască viața ca o mărturie pentru Isus Îl va iubi pe Dumnezeu mai presus de orice și îi va iubi pe ceilalți mai presus de el însuși. Atunci când un credincios împărtășește ceea ce a făcut Isus în viața sa și Îl slujește pe Dumnezeu și pe alții în moduri tangibile, el va reflecta tot mai mult puterea dătătoare de viață a lui Hristos într-o lume întunecată și sumbră.
English
Ce înseamnă că viața noastră trebuie să fie o mărturie pentru Isus?
