Ce spune Biblia despre mântuirea casei?


Întrebare: Ce spune Biblia despre mântuirea casei?

Răspuns:
Mântuirea casei este ideea că familii sau case întregi sunt mântuite deodată. Mântuirea întregii familii e realizată prin credința conducătorului familiei. Dacă tatăl sau capul casei se declară creștin, atunci conduce un cămin creștin – membrii familiei sale sunt creștini automat, bazat pe decizia tatălui/soțului. Potrivit acestui concept de mântuire a casei, Dumnezeu salvează întreaga unitate familială, nu doar indivizi care își exprimă credința.

O înțelegere corectă a învățăturii Bibliei privitoare la mântuirea căminului trebuie să înceapă cu cunoașterea a ceea ce ne învață Biblia despre mântuire în general. Știm că există o singură cale de mântuire, și aceasta e prin credința în Isus Cristos (Matei 7.13-14, Ioan 6.67-68, 14.6, Fapte 4.12, Efeseni 2.8). Știm, de asemenea, că porunca de a crede e adresată indivizilor și actul credinței e o acțiune personală. Prin urmare, mântuirea poate veni doar la un om care crede personal în Cristos. A crede în Cristos nu e ceva ce poate face un tată pentru un fiu sau o fiică. Faptul că un membru al familiei sau al unui cămin crede nu garantează că și ceilalți vor crede.

Isus Însuși indică faptul că Evanghelia adesea divide familii. În Matei 10.34-36, Isus spune: „Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui." Aceste cuvinte subminează complet conceptul de mântuire a casei.

Dacă oamenii sunt mântuiți ca indivizi, atunci cum trebuie să interpretăm acele pasaje din Biblie care conțin o promisiune pentru mântuirea căminului? Cum putem împăca necesitatea ca oamenii să creadă individual pentru a fi salvați și versete precum Fapte 11.14? În acest pasaj, lui Corneliu i se promite că întreaga lui casă va fi salvată. Mai întâi de toate, așa cum se întâmplă cu orice pasaj din Scriptură, trebuie să avem în vedere genul sau felul de carte în care apare. În acest caz se găsește în cartea Faptele Apostolilor, o narațiune istorică cu evenimente reale. Un principiu care privește istoria biblică este că despre niciun eveniment nu se poate spune în mod automat că se aplică în orice situație. De exemplu, Samson a scos porțile cetății Gaza și le-a dus pe un deal (Judecătorii 16.3), dar acest lucru nu înseamnă că, dacă ne lăsăm părul să crească, vom putea manifesta trăsături similare de putere. În Fapte 11, faptul că Dumnezeu i-a promis lui Corneliu că întreaga lui casă va fi mântuită nu înseamnă că aceeași promisiune se aplică în mod universal la toate casele, în toate timpurile. Cu alte cuvinte, Fapte 11.14 era o promisiune specifică făcută unei persoane specifice, la un anumit moment în timp. Trebuie să fim atenți când e vorba despre a interpreta astfel de promisiuni în mod universal; ele nu trebuie separate de contextul lor istoric.

În al doilea rând, modul în care Dumnezeu Își îndeplinește promisiunea față de Corneliu e important. În Fapte 10, Corneliu îl primește pe Petru în casa lui și spune: „Toți suntem aici." (Fapte 10.33) Cu alte cuvinte, întreaga casă a lui Corneliu era adunată să asculte tot ceea ce Petru urma să le propovăduiască. Cu toții au auzit Evanghelia, și au răspuns cu toții. Toți cei din casa lui Corneliu au crezut și au fost botezați (Fapte 11.15-18). Exact acest lucru l-a promis Dumnezeu. Casa lui Corneliu nu a fost mântuită pentru că Corneliu a crezut, ci pentru că ei au crezut.

Un alt pasaj care poartă promisiunea mântuirii întregii case e Fapte 16.31. Aici, temnicerul din Filipi i-a întrebat pe Pavel și pe Sila: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Misionarii au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta." Din nou, această promisiune îi e dată unui individ aparte într-un context aparte; totuși, aceasta conține o promisiune suplimentară care e în mod clar universală și se întinde în toate perioadele și contextele. Acea promisiune nu privește mântuirea casei, ci e în acord cu oricare alt verset din Biblie care vorbește despre mântuire. E promisiunea că dacă crezi în Domnul Isus „vei fi mântuit". De asemenea, mântuirea a venit în casa temnicerului ca rezultat al auzirii Cuvântului lui Dumnezeu și a răspunsului dat în credință din partea fiecăruia: Pavel și Sila „i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât și tuturor celor din casa lui" (Fapte 16.32). Întreaga familie a auzit Evanghelia. Cu toții au fost salvați, așa cum a promis Dumnezeu, dar mântuirea lor nu s-a datorat faptului că aparțineau casei temnicerului; au fost mântuiți pentru că au crezut ei înșiși Evanghelia.

Un al treilea verset din Noul Testament pe care unii îl folosesc pentru a susține învățătura mântuirii casei este 1 Corinteni 7.14: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți." Acest verset pare să ne învețe că un soț necredincios poate fi salvat pe baza credinței în Cristos a celuilalt soț. De asemenea, pare să afirme că copiii lor vor fi sfinți în fața Domnului datorită faptului că părinții lor sunt mântuiți. Dar această concluzie nu s-ar potrivi cu învățătura generală a Scripturii. În acest context, cuvântul sfințit nu se referă la mântuire sau la a fi făcut sfânt în fața Domnului. În schimb, se referă la sanctitatea relației de căsnicie în sine. Pavel ne învață că creștinii nu trebuie să se „înjuge la un jug nepotrivit" cu cei necredincioși (2 Corinteni 6.14). Teama unora din biserică era că, de vreme ce sunt căsătoriți cu necredincioși, trăiesc în păcat – căsnicia lor nu e sfântă și copiii lor rezultați din acea uniune sunt nelegitimi. Pavel le potolește teama: credincioșii care sunt deja căsătoriți cu un necredincios trebuie să rămână căsătoriți atâta timp cât cel necredincios consimte să stea în căsnicie. Nu trebuie să caute divorțul; relația lor de căsnicie e sfințită (sfântă sau pusă deoparte în ochii lui Dumnezeu) pe baza credinței soțului credincios. La fel, copiii rezultați din căsătoria lor sunt legitimi în fața lui Dumnezeu.

Faptul că 1 Corinteni 7.14 nu vorbește despre mântuirea casei e văzut clar în întrebarea pe care o pune Pavel în 1 Corinteni 7.16: „Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?" Dacă mântuirea casei ar fi adevărată, atunci soția ar fi deja mântuită (pe baza mântuirii soțului ei); Pavel nu ar trebui să se refere la un timp din viitor de mântuire pentru ea.

Biblia nu promite mântuirea casei. Dar acest lucru nu înseamnă că un tată evlavios sau o mamă evlavioasă nu au o influență spirituală profundă asupra copiilor din acea familie. Conducătorul unei case direcționează mersul familiei în multe feluri, inclusiv din punct de vedere spiritual. Trebuie să nădăjduim, să ne rugăm și să lucrăm cu sârguință pentru mântuirea familiei noastre. Sunt multe cazuri în care Dumnezeul lui Avraam devine și și Dumnezeul Sarei, și apoi al lui Isaac, și apoi al lui Iacov. După cum a spus Charles Spurgeon: „Cu toate că harul nu se transmite prin sânge și regenerarea nu ține de sânge sau de naștere, totuși, foarte frecvent ... se întâmplă că Dumnezeu, folosindu-Se de unul din casă, îi atrage și pe ceilalți la El. Cheamă un individ, apoi îl folosește pentru a fi un fel de momeală spirituală pentru a aduce restul familiei în mreaja Evangheliei."

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Ce spune Biblia despre mântuirea casei?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu