Care este deosebirea dintre manifestarea prezenței Duhului Sfânt și omniprezența lui Dumnezeu?


Întrebare: Care este deosebirea dintre manifestarea prezenței Duhului Sfânt și omniprezența lui Dumnezeu?

Răspuns:
Omniprezența lui Dumnezeu este atributul Lui de a fi pretutindeni în același moment. E omniprezent și când nu experimentăm prezența Lui; e prezent și dacă nu-L recunoaștem. Prezența manifestată a lui Dumnezeu e, bineînțeles, prezența Lui făcută simțită – faptul că este cu noi e arătat clar și convingător.

Omniprezența lui Dumnezeu se aplică fiecărei Persoane din Trinitate: Tatălui (Isaia 66.1), Fiului (Ioan 1.48) și Duhului Sfânt (Psalmul 139.7-8). Faptul că Dumnezeu e omniprezent poate sau nu să aibă ca rezultat o experiență specială de partea noastră. Totuși, manifestarea prezenței lui Dumnezeu e rezultatul interacțiunii Lui cu noi vădit și inconfundabil. Atunci Îl experimentăm pe Dumnezeu.

Biblia consemnează că fiecare Persoană din Sfânta Treime Și-a manifestat prezența în mod vădit în viața anumitor persoane. Dumnezeu Tatăl a vorbit cu Moise din rugul aprins, în Exodul 3. Dumnezeu fusese cu Moise în tot timpul, dar atunci, „dincolo de pustie", lângă Muntele Horeb (Exodul 3.1), Dumnezeu a ales să Se arate vizibil. Dumnezeu Fiul S-a făcut vizibil prin Întrupare, așa cum spune Ioan 1.14: „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi." În Ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a făcut vizibil credincioșilor în camera de sus: „Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească." (Fapte 2.2-4) Rezultatul prezenței manifestate a lui Dumnezeu în viața ucenicilor a fost o lume întoarsă cu susul în jos (vezi Fapte 17.6).

Din punct de vedere teologic, înțelegem că Dumnezeu e omniprezent, dar acest fapt nu e imediat discernut de simțuri. E o realitate, dar acea realitate poate să nu pară relevantă pentru majoritatea oamenilor de pe planetă care nu simt prezența Lui. Ei simt să e distant, nu aproape, și acel simțământ devine felul în care percep realitatea.

Cunoaștem prezența manifestată a lui Dumnezeu din experiență. Prezența manifestată a Duhului Sfânt poate să nu fie vizibilă sau audibilă sau cu putință de a fi simțită fizic, dar prezența Lui cu toate acestea e experimentată. În momentele alese de El, Duhul Sfânt Își manifestă prezența și cunoștința noastră teologică devine cunoaștere din experiență. Cunoștința din crez devine familiaritate dragă.

În Psalmul 71, David se roagă în necaz Dumnezeului lui iubitor, plin de îndurare și drept. David înțelege că Dumnezeu este cu el, și de aceea se roagă. Aproape de finalul rugăciunii, David spune: „Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri, dar ne vei da iarăși viața, ne vei scoate iarăși din adâncurile pământului. Înalță-mi mărimea mea, întoarce-Te și mângâie-mă din nou!" (versetele 20-21) Prezența lui Dumnezeu a fost ascunsă pentru o vreme în viața lui David, și a fost un timp de „multe necazuri și nenorociri"; dar David s-a încrezut că va cunoaște din nou prezența manifestată a lui Dumnezeu, și acesta va fi un timp de cinste și mângâiere.

Dumnezeu nu i-a uitat niciodată pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Totuși, pentru un timp s-a părut că singurul înălțat în putere care există este împăratul Nebucadnețar – și acesta era furios de moarte pe cei trei evrei. Împăratul, inconștient de omniprezența lui Dumnezeu, i-a aruncat pe cei trei în cuptorul aprins. Și atunci Dumnezeu Și-a manifestat prezența: „Împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede ... a zis: «Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei.»" (Daniel 3.24-25) Realitatea prezenței lui Dumnezeu a devenit posibil de discernut chiar de către un împărat păgân. Aceasta era prezența manifestată a lui Dumnezeu.

Nu putem pierde niciodată prezența lui Dumnezeu în realitate, dar putem pierde simțământul prezenței Lui. Nu există niciun moment când Dumnezeu nu este prezent cu noi, dar sunt momente când Dumnezeu nu e cu noi în mod manifestat. Uneori prezența Lui nu e clară sau evidentă pentru ochiul sau pentru spiritul uman. De aceea suntem chemați să „umblăm prin credință, nu prin vedere" (2 Corinteni 5.7). Omniprezența lui Dumnezeu poate exista fără să fim conștienți de acest lucru, însă cu prezența manifestată a lui Dumnezeu nu e așa. Scopul prezenței manifestate a lui Dumnezeu e ca perceperea noastră a prezenței Lui să fie trezită.

Credincioșii Îl au întotdeauna pe Duhul Sfânt cu ei. Biblia ne învață despre locuirea Duhului Sfânt: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?" (1 Corinteni 6.19) Duhul Sfânt nu va fi luat de la noi. El este Mângâietorul, Ajutorul și Paracletul nostru, până când Isus Se va întoarce (Ioan 14.16). Atunci, Isus Însuși va fi cu noi – în mod manifestat și pentru totdeauna.

Însă locuirea Duhului Sfânt nu e același lucru cu prezența manifestată a Duhului Sfânt. Fiecare credincios trece prin perioade în care nu „se simte" salvat sau sunt zile în care își desfășoară activitățile fără să conștientizeze prezența Duhului Sfânt cu el. Dar sunt momente când același Duh Sfânt care locuiește în el îl vizitează pe credincios într-o manieră specială, vădită. Poate fi vorba despre un cântec pe care Duhul Sfânt i-l aduce în minte; poate fi o întâlnire din coincidență cu un prieten; poate fi îndemnul de a te ruga, o dorință de a studia Cuvântul sau un sentiment de pace greu de descris – Duhul Sfânt nu e limitat în felul în care ni Se revelează. Ideea e că ni Se face cunoscut. El este Mângâietorul nostru. „... ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: «Ava!», adică «Tată!» Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu." (Romani 8.15-16)

Ar trebui oare să ne încredem în omniprezența lui Dumnezeu și atunci când nu simțim că e cu noi? În mod absolut. Dumnezeu, care nu poate minți, spune că niciodată nu ne lasă și nu ne părăsește (Evrei 13.5). Ar trebui să căutăm, de asemenea, prezența manifestată a lui Dumnezeu? În mod absolut. Nu este vorba despre faptul că ne bazăm pe simțăminte sau că umblăm după semne, dar ne așteptăm ca Mângâietorul să-i liniștească pe cei care sunt ai Lui – și recunoaștem cu nerăbdare că avem nevoie de mângâierea Lui.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Care este deosebirea dintre manifestarea prezenței Duhului Sfânt și omniprezența lui Dumnezeu?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu