Întrebare
Care este cheia victoriei atunci când te lupți cu păcatul?
Răspuns
Cheia victoriei în luptele noastre cu păcatul nu stă în noi înșine, ci în Dumnezeu și în credincioșia Sa față de noi: "Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima." (Psalmul 145:18; vezi și Psalmul 46:1)
Nu există cale de întoarcere: cu toții ne luptăm cu păcatul (Romani 3:23). Chiar și marele apostol Pavel a deplâns lupta sa continuă cu păcatul în viața sa: "Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine." (Romani 7:18-20) Lupta lui Pavel cu păcatul a fost reală; atât de mult, încât el a strigat: "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?" (Romani 7:24)
Totuși, în momentul următor, el își răspunde la propria întrebare, precum și la a noastră: "Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!" (Romani 7:25a) În acest pasaj, Pavel nu numai că ne oferă chiar cheia victoriei atunci când ne luptăm cu păcatul, dar ne explică enigma fără sfârșit dintre natura noastră păcătoasă și natura spirituală: "Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului." (Romani 7:25b)
Mai devreme, Pavel a spus: "Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului." (Romani 7:14) Pavel compară natura noastră păcătoasă, carnea noastră, cu un sclav. Așa cum un sclav se supune stăpânului său, la fel și carnea noastră se supune păcatului. Cu toate acestea, credincioși în Hristos fiind, am devenit ființe spirituale sub legea lui Hristos; interiorul nostru este sub influența și stăpânirea harului lui Dumnezeu și a vieții lui Hristos (Romani 5:21). Atâta timp cât trăim în această lume, natura noastră păcătoasă și dorința trupească vor rămâne cu noi. Dar avem, de asemenea, o natură nouă în Hristos. Acest lucru duce la o luptă între ceea ce vrem să facem și ceea ce facem de fapt, deoarece păcatul continuă să atace natura noastră pământească. Această luptă este o parte normală a trăirii vieții creștine.
Este interesant de observat că Pavel, care a fost folosit foarte mult de Dumnezeu, a declarat că, dintre toți păcătoșii, "cel dintâi sunt eu" (1 Timotei 1:15). Pavel afirmă luptele pe care le avem cu toții pe măsură ce ne luptăm cu păcatul și ispita în viața noastră. Luptele sunt reale și sunt debilitante. Obosim din cauza ispitelor nesfârșite și a faptului că nu ne ridicăm la înălțimea slavei lui Dumnezeu. Pavel, în esență, ne spune că nu trebuie să ne prefacem că nu suntem atinși de luptele noastre. El a fost acolo. El înțelege. Deși eforturile noastre de a face bine par disperate, avem speranță "prin Isus Hristos, Domnul nostru" (Romani 7:25; Evrei 4:15). Și El este, de fapt, cheia victoriei noastre asupra păcatului.
Un creștin adevărat se va război cu Satan și cu eforturile sale zilnice de a ne submina. Diavolul este conducătorul acestei lumi, iar noi trăim "după domnul puterii văzduhului" (Efeseni 2:2; Efeseni 6:12; Ioan 12:31). Cu concentrarea noastră asupra lui Hristos, însă, vom fi capabili să cultivăm o mentalitate care proclamă că mai degrabă am muri decât să facem ceva care să-L întristeze pe Dumnezeu. Când ne dăruim total lui Hristos (Matei 16:24), Satan va fugi de la noi. Când ne apropiem de Dumnezeu, El, la rândul său, Se va apropia de noi (Iacov 4:7-8).
Cheia spre victorie în lupta noastră cu păcatul se află chiar în promisiunea lui Dumnezeu Însuși: "Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda." (1 Corinteni 10:13)
Ca adevărați credincioși în Hristos, chiar și atunci când "am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre" (2 Corinteni 1:8), ne putem fi un ecou al cuvintelor liniștitoare ale lui Pavel, care declară: "El ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă." (2 Corinteni 1:10) În cele din urmă, psalmistul ne oferă aceste cuvinte de încurajare: "Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și umblă în credincioșie. Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra." (Psalmul 37:3-5)
English
Care este cheia victoriei atunci când te lupți cu păcatul?
