Întrebare
Cum pot să depășesc problema credinței? Cum pot trece peste faptul că mă lupt cu credința?
Răspuns
Mulți oameni se luptă cu credința în diferite momente ale vieții lor. Unii dintre cei mai devotați și evlavioși lideri s-au luptat cu îndoielile, la fel ca oricine altcineva. Însăși esența credinței este să credem în ceea ce nu putem vedea (Evrei 11:1). Ca ființe fizice, tindem să ne punem încrederea în ceea ce experimentăm cu simțurile noastre. Realitățile spirituale nu sunt tangibile și trebuie să fie experimentate în afara simțurilor noastre. Astfel, atunci când ceea ce este tangibil și vizibil pare copleșitor, îndoielile pot învălui ceea ce este invizibil.
Primul aspect de luat în considerare este obiectul credinței. Cuvântul credință a devenit popular în ultimii ani, însă sensul popular nu este neapărat același cu sensul biblic. Termenul a devenit sinonim cu orice aderență religioasă sau nereligioasă, indiferent dacă există un adevăr fundamental pe care să se bazeze o astfel de aderență. Cu alte cuvinte, cineva ar putea pretinde "credință" în păpădii pentru vindecare spirituală, iar această afirmație ar fi considerată la fel de viabilă ca afirmația creștinilor că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Așadar, atunci când ne luptăm cu "credința", este vital să definim obiectul și caracterul rezonabil al acelei credințe. Nu toate pretențiile de credință sunt egale. Înainte de a putea fi siguri de credința noastră, trebuie să răspundem la întrebarea: Credința mea este în ce?
Mulți susțin ideea de a avea credință în credință. Credința însăși este văzută ca fiind obiectul, mai degrabă decât Dumnezeu Însuși. Scopul biblic al credinței este să ne aducă în prezența lui Dumnezeu. Evrei 11:6 spune: "Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută." Îl putem găsi doar atunci când venim la El prin credința în Fiul Său (Ioan 14:6). Ieremia 29:13 spune: "Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima." Dumnezeu nu binecuvântează încercările cu jumătate de inimă de a-L cunoaște. El dorește ca noi să-L căutăm cu pasiune, la fel cum ne caută El pe noi (1 Ioan 4:19).
Cu toate acestea, Dumnezeu înțelege uneori incapacitatea noastră de a exercita credința de care avem nevoie. În Marcu 9:24, un bărbat i-a mărturisit lui Isus că vrea ajutor în privința necredinței sale. Isus nu l-a mustrat pe om, dar i-a vindecat totuși copilul. El a onorat dorința omului de a crește în credință și a fost mulțumit că El, Isus, a fost obiectul acestei credințe. Așadar, dacă avem dorința de a crede ceea ce ne învață Biblia, atunci avem temelia potrivită pentru a continua să luptăm pentru credință. Dumnezeu ne-a oferit nenumărate dovezi ale existenței și caracterului Său (Psalmul 19:1; Luca 19:38-40). Isus a împlinit toate profețiile necesare pentru a valida afirmația Sa de a fi Fiul lui Dumnezeu (Matei 2:15-17; 27:35; Ioan 12:38). Biblia s-a dovedit a fi adevărată de mii de ani. Avem toate dovezile de care avem nevoie, dar Dumnezeu ne lasă pe noi să credem.
Poate fi încurajator să ne amintim că, atunci când ne luptăm cu credința, avem aceeași problemă ca mulți alții. Profetul Ilie a experimentat o astfel de luptă. Unul dintre cei mai mari profeți din toate timpurile tocmai chemase foc din cer, omorâse peste 400 de profeți falși și întrecuse carul regelui Ahab - o performanță care ar fi fost invidiată de orice medaliat olimpic cu aur (1 Regi 18:36-38, 46). Cu toate acestea, în capitolul următor, Ilie se ascunde într-o peșteră, deprimat și își cere moartea (1 Regi 19:3-5). După toate acele miracole, el a cedat fricii și îndoielii pentru că o femeie rea îl ura (1 Regi 19:2). În perioadele de stres și epuizare, putem uita cu ușurință tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.
Ioan Botezătorul a fost un altul care s-a luptat cu credința atunci când se afla în punctul cel mai de jos al vieții sale. Isus îl numise pe Ioan cel mai mare profet (Matei 11:11). Ioan fusese ales de Dumnezeu înainte de naștere pentru a fi precursorul lui Mesia (Luca 1:11-17, 76). El a fost credincios acestei chemări toată viața sa (Marcu 1:4-8). Totuși, chiar și Ioan, după ce a fost întemnițat și condamnat la moarte, s-a luptat cu îndoieli cu privire la identitatea lui Isus (Luca 7:20). El a trimis mesageri pentru a-L întreba pe Isus dacă El era cu adevărat Cel trimis de Dumnezeu. Isus nu l-a mustrat pe Ioan pentru slăbiciunea sa, ci i-a trimis un mesaj pe care numai un cercetător al Scripturilor, așa cum era Ioan, l-ar fi recunoscut (Luca 7:22). El a citat din Isaia 61 și i-a reamintit lui Ioan că doar El a împlinit acea profeție mesianică.
Învățăm de la acești eroi ai credinței că Dumnezeu este răbdător cu noi atunci când dorim să credem (Psalmul 86:15; 147:11). Când ne confruntăm cu momente de îndoială, trebuie să ne cufundăm în adevăr. Putem consolida o credință slăbită citind relatări biblice despre intervențiile miraculoase ale lui Dumnezeu, ascultând predici încurajatoare și citind cărți care fac apel la rațiunea noastră, scrise de autori precum C.S. Lewis sau Lee Strobel. Podcasturile unor apologeți precum William Lane Craig sau Dr. John Lennox pot, de asemenea, să adauge combustibil la focul credinței noastre.
Dar cea mai mare putere de a învinge îndoiala vine de la Duhul Sfânt Însuși, care "adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu" (Romani 8:16). Putem striga așa cum a strigat omul către Isus: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!" (Marcu 9:24) Și ne putem aștepta ca El să răspundă.
English
Cum pot să depășesc problema credinței? Cum pot trece peste faptul că mă lupt cu credința?
