Întrebare
Care era semnificația lunii noi în timpurile biblice?
Răspuns
Semnificația lunii noi în timpurile biblice este că aceasta marca începutul unei noi luni (calendarul ebraic este bazat pe lună) și era momentul în care israeliții trebuiau să aducă o jertfă lui Dumnezeu. Începutul lunii nu era cunoscut prin calcule astronomice, ci prin mărturia mesagerilor desemnați să urmărească prima apariție vizibilă a lunii noi. De îndată ce se vedea prima fărâmă, faptul era anunțat în întreaga țară prin focuri de semnalizare pe vârfurile munților și prin sunetul trâmbițelor. Cuvântul ebraic pentru "lună" (hodesh) înseamnă literalmente "lună nouă".
În Numeri 28:11, jertfa de Lună Nouă este poruncită pentru prima dată: "La începutul lunilor voastre, să aduceţi, ca ardere-de-tot Domnului, doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur." Fiecare dintre jertfele de animale trebuia să fie însoțită de o jertfă de grâne și de o jertfă de băutură (versetele 12-14). În plus față de arderile-de-tot, un țap trebuia să fie sacrificat Domnului ca jertfă pentru păcat (versetul 15). Sărbătoarea Lunii Noi marca consacrarea către Dumnezeu a fiecărei luni noi din an. Sărbătorile de Lună Nouă erau marcate prin jertfe, prin sunetul trâmbițelor deasupra jertfelor (Numeri 10:10), prin suspendarea tuturor muncilor și a comerțului (Neemia 10:31) și prin sărbători sociale sau familiale (1 Samuel 20:5).
La fel ca în cazul oricărui ritual religios, exista pericolul de a respecta sărbătorile Lunii Noi fără o inimă cu devotament real de a-L urma pe Dumnezeu. Mai târziu în istoria lor, israeliții au continuat să respecte festivalurile Lunii Noi în exterior, chiar și după ce inima lor se răcise față de Dumnezeu. Ei s-au despărțit cu ușurință de tauri, miei și capre, dar nu au vrut să renunțe la păcatele lor. Ei se bazau pe ținerea ritualurilor exterioare pentru a-i curăța, chiar dacă în inima lor exista încă răutate. Dumnezeu a avut cuvinte severe pentru o astfel de ipocrizie: "Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi." (Isaia 1:13-14) Păcatul este urât de Dumnezeu și niciun ritual, ceremonie sau sacrament nu poate compensa o inimă păcătoasă. "Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii." (Psalmul 51:6; vezi și Osea 6:6)
Respectarea festivalurilor de Lună Nouă și a jertfelor cu prilejul acestora nu mai este necesară. Când a apărut Jertfa perfectă, Mielul fără pată al lui Dumnezeu, El a făcut ca ținerea acestor rânduieli să nu mai fie necesară. Toate cerințele neprihănite ale Legii au fost împlinite de El (Matei 5:17), iar lucrarea Sa pe cruce înseamnă că nu mai sunt necesare jertfe pentru păcat. Pavel ne reamintește acest fapt: "Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos." (Coloseni 2:16-17)
English
Care era semnificația lunii noi în timpurile biblice?
