De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri bune oamenilor răi?


Întrebare: De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri bune oamenilor răi?

Răspuns:
Întrebarea aceasta e similară cu opusul ei: „De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri rele oamenilor buni?" Ambele întrebări fac referire la ceea ce pare să fie nedreptatea neînțeleasă la care asistăm zi de zi. Psalmul 73 e răspunsul nostru la aceleași întrebări care l-au chinuit și pe psalmist. Aflându-se în teribilă împovărare și agonie a sufletului scrie: „Totuși era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi." (Psalmul 73.2-3)

Scriitorul acestui Psalm a fost un om numit Asaf, conducător al unuia dintre corurile de la Templu. În mod evident, nu era un om bogat, ci mai degrabă unul care și-a dedicat viața în slujba Domnului (vezi 1 Cronici 25). Dar, la fel ca noi, a trecut prin unele dificultăți și avea întrebări privitoare la nedreptatea tuturor lucrurilor. S-a uitat la oamenii răi din jurul lui care trăiau după propriile lor reguli, bucurându-se de toată bunăstarea și de plăcerile lumii și adunând bogății. El s-a plâns: „Nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni." (Psalmul 73.4-5)

Asaf se uita la acești oameni care nu aveau probleme. Își puteau plăti facturile. Aveau mâncare din belșug și mult lux. Dar săracul Asaf era prins cu dirijatul corului și cu încercarea de a trăi evlavios. Și ca lucrurile să fie și mai rele, alegerea lui de a-L sluji pe Dumnezeu nu părea să-l ajute. A început să-i invidieze pe acești oameni și chiar să-L întrebe pe Dumnezeu de ce ar lăsa astfel de lucruri să se întâmple.

Cât de des ne găsim și noi în poziția lui Asaf? Ne dedicăm viața să-L slujim pe Dumnezeu. Apoi vedem că oamenii răi, fără teamă de Dumnezeu din jurul nostru obțin posesiuni noi, case luxoase, promovări, haine frumoase, în timp ce noi ne zbatem financiar. Răspunsul se află în continuarea psalmului. Asaf i-a invidiat pe acei oameni răi până când și-a dat seama de un lucru foarte important. Când a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu, a înțeles deplin destinul lor final: „M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic. Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!" (Psalmul 73.16-20) Cei care au bogății trecătoare pe pământ în realitate sunt cerșetori spirituali, pentru că nu au adevăratele bogății – viața veșnică.

De multe ori nu înțelegem ceea ce ni se întâmplă, nici nu înțelegem felul în care lucrează Providența. Când Asaf a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu, a început să vadă că nu era nevoie să fie invidios pe prosperitatea celor răi, pentru că prosperitatea lor e o iluzie. A început să înțeleagă că înșelătorul cel vechi, Satan, a folosit minciuni să-l distragă de la realitatea lui Dumnezeu. Intrând în sanctuar, Asaf și-a dat seama că prosperitatea e o împlinire trecătoare, ca un vis frumos care ne încântă doar pentru scurt timp, dar când ne trezim, realizăm că nu a fost real. Asaf s-a mustrat pe sine pentru stupiditatea lui. A recunoscut că a fost „prost și fără judecată" să-i invidieze pe cei răi sau să fie gelos pe cei care pier (Psalmul 73.22). Gândurile lui s-au întors apoi la propria fericire în Dumnezeu, când și-a dat seama cât de multă bucurie, împlinire și adevărată prosperitate spirituală avea în Creatorul lui.

S-ar putea ca aici pe pământ să nu avem tot ceea ce ne dorim, dar într-o zi vom prospera pentru toată veșnicia prin Isus Cristos, Domnul nostru. Ori de câte ori suntem tentați să încercăm calea cealaltă, trebuie să ne aducem aminte că cealaltă cale e un drum înfundat (Matei 7.13). Dar calea îngustă din fața noastră, prin Isus Cristos, e singura cale care duce la viață veșnică. Aceasta trebuie să fie bucuria și mângâierea noastră. „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. ... Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost..." (Psalmul 73.25, 27-28)

Nu trebuie să ne tulburăm când pare că oamenilor răi li se întâmplă lucruri bune. Trebuie doar să ne menținem atenția la Creatorul nostru și să intrăm în prezența Lui în fiecare zi prin poarta Cuvântului Lui sfânt. Acolo vom găsi adevăr, mulțumire, bogății spirituale și bucurie veșnică.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri bune oamenilor răi?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu