Întrebare
Ce este pozitivismul logic?
Răspuns
Pozitivismul se referă la convingerea că numai lucrurile care pot fi detectate empiric sunt reale. Ca o extensie a acestui concept, pozitivismul logic susține că numai afirmațiile empirice sau pur logice au vreun sens. Ca atare, pozitivismul logic, numit și empirism logic, ar susține că chiar și încercarea de a discuta ceva neempiric și nelogic este inutilă. Nu numai că această abordare a realității este falsă, dar este și contraproductivă. Pozitivismul logic își bazează afirmațiile pe trei concepte de bază: experiența, datele empirice – colectate prin simțuri – și logica. În mod ironic, toate cele trei oferă dovezi directe că această filozofie este falsă. Scriptura, așa cum era de așteptat, dizolvă și ea noțiunea de pozitivism logic.
Simțurile noastre oferă cea mai puternică analogie care arată de ce pozitivismul logic eșuează. Văzului îi revine, de departe, cel mai mare rol dintre cele cinci simțuri primare ale ființei umane. Marea majoritate a datelor „concrete” pe care le obținem despre lumea din jurul nostru provin de la vedere. Pe locul al doilea se află auzul. Înseamnă asta că orice lucru care nu poate fi perceput prin vedere trebuie respins ca fiind fără sens? Desigur că nu; există lucruri reale pe care nu le putem vedea, dar pe care le putem mirosi, atinge sau gusta. Vibrațiile nu pot fi văzute, dar pot fi auzite, iar unele pot fi simțite. Unele lucruri reale sunt pur și simplu prea mici sau prea mari pentru a fi percepute corespunzător de vederea noastră. Simplul fapt că majoritatea lucrurilor, și multe lucruri utile, sunt percepute prin vedere nu înseamnă în niciun caz că vederea este singura modalitate rezonabilă de a detecta ceea ce este real.
Mai mult, ființele umane au de fapt mai mult decât „doar” cele cinci simțuri primare. Deținem și facultăți precum propriocepția – care ne permite să cunoaștem poziția și echilibrul corpului nostru – și termocepția – prin care simțim temperatura din jurul și din interiorul nostru. Unele animale au simțuri de care ființele umane sunt complet lipsite. Acest lucru înseamnă că însăși natura „datelor empirice” contrazice afirmația că „datele empirice sunt singurele informații semnificative”. Ceea ce este empiric pentru unele animale este insensibil pentru oameni. Ceea ce este insensibil pentru un simț este evident pentru altul. Este perfect logic să spunem că este cel puțin posibil ca ceva să fie neempiric pentru un om și totuși să fie real. Aici intervin experiența și logica.
Experiența ne arată, de asemenea, că datele empirice nu sunt singura definiție a adevărului. Oamenii aderă la multe concepte care nu numai că sunt vitale pentru experiența noastră, dar sunt în mod inerent neempirice. Moralitatea, iubirea, umorul, arta, prietenia, divertismentul și așa mai departe nu pot fi ușor respinse ca accidente biologice sau definite în termeni pur logici. Desigur, exact asta fac cei care aderă la pozitivismul logic, dar nu pentru că ar exista dovezi care să le susțină afirmațiile, ci pentru că trebuie să o facă. Și totuși, experiența arată că conținutul de bază al vieții noastre include multe lucruri care nu sunt nici pur logice, nici empirice.
Exemplul suprem al modului în care experiența distruge pozitivismul logic se află, în mod ironic, în propria sa definiție. Citatul celebru al lui David Hume despre natura adevărului definește perfect pozitivismul logic:
„Dacă luăm în mână orice volum – despre divinitate sau metafizică, de exemplu – să ne întrebăm: conține vreun raționament abstract privind calitatea sau numărul? Nu. Conține vreun raționament experimental privind faptele și existența? Nu. Atunci aruncați-l în flăcări, pentru că nu poate conține nimic altceva decât sofisme și iluzii.”
Desigur, afirmația lui Hume nu este empirică sau verificabilă empiric. Nici nu este pur abstractă sau în întregime analitică. Prin urmare, ea – și pozitivismul logic în sine – este contraproductivă și absurdă.
În cele din urmă, existența logicii în sine dovedește falsitatea pozitivismului logic. Legile logicii sunt considerate reale, absolute, și totuși total neempirice. În toate sensurile semnificative, logica răspunde provocării pozitivismului logic și o învinge. Orice încercare de a redefini sau de a explica logica sau pozitivismul logic pentru a le face compatibile face din pozitivismul logic o tautologie – un truism inutil, autoreferențial. De exemplu, a spune „Ei bine, numai lucrurile empirice sunt «fizic» reale” înseamnă pur și simplu a admite că „neempiric” nu este același lucru cu „imaginare”.
Desigur, Scriptura nu permite ideea pozitivismului logic. În primul rând, pozitivismul logic este limitat de cunoașterea și înțelegerea umană. Conform Bibliei, noi nu suntem standardul suprem al înțelepciunii și al înțelegerii: Dumnezeu este (Isaia 55:8). Există multe lucruri „adevărate” pe care nu le putem percepe (2 Împărați 6:16-17). Iar această formă fizică – cea pe care o percepem cu ușurință cu simțurile – nu este întreaga substanță a existenței noastre (Efeseni 6:12).
Pozitivismul logic este pur și simplu o încercare de a-L elimina pe Dumnezeu și supranaturalul prin redefinirea cuvintelor. Nu este de mirare că eșuează prin autodistrugere. Adevărul neempiric poate exista și, doar pentru că un concept este în mod inerent neempiric sau chiar nelogic, nu înseamnă neapărat că este lipsit de sens.
English
Ce este pozitivismul logic?
