Există o listă biblică a darurilor spirituale?





Întrebare: Există o listă biblică a darurilor spirituale?

Răspuns:
Practic există trei liste biblice ale „darurilor Duhului Sfânt", cunoscute şi ca daruri spirituale. Cele trei pasaje principale care descriu darurile spirituale sunt Romani 12.6-8, 1 Corinteni 12.4-11 şi 1 Corinteni 12.28. Darurile spirituale identificate în Romani 12 sunt profeţia, slujirea, învăţarea, încurajarea, dăruirea, conducerea şi milostenia. Lista din 1 Corinteni 12.4-11 include vorbirea despre înţelepciune, vorbirea despre cunoştinţă, credinţa, darul vindecărilor, puterea de a face minuni, profeţia, deosebirea duhurilor, vorbirea în limbi şi tălmăcirea limbilor. Lista din 1 Corinteni 12.28 include darul vindecărilor, al ajutorărilor, al conducerii şi vorbirea în felurite limbi. Urmează o descriere scurtă a fiecăruia dintre aceste daruri:

Profeţia – Cuvântul grecesc tradus cu „[darul] profeţiei" sau „profeţia" în ambele pasaje propriu-zis înseamnă să „spui mai departe" sau să declari voia divină, să interpretezi scopurile lui Dumnezeu sau să faci cunoscut în orice fel adevărul lui Dumnezeu, care are menirea să-i influenţeze pe oameni. Ideea de a spune viitorul a fost adăugată la un moment dat în Evul Mediu şi este în contradicţie directă cu alte pasaje scripturale care condamnă o astfel de ghicire a destinului sau de prezicere a viitorului (Fapte 16.16-18).

Slujirea – Numită şi „lucrare", cuvântul grecesc „diakonian", de la care obţinem cuvântul „diacon", însemnând slujire de orice fel, aplicarea pe larg a ajutorului practic pentru cei în nevoi.

Învăţătura – Acest dar implică analizarea şi proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, explicarea înţelesului, a contextului şi a aplicaţiei pentru viaţa celui care aude. Un învăţător cu dar este unul care are capacitatea unică de a da învăţături şi de a comunica cunoştinţa, în special doctrinele credinţei.

Încurajarea – Numit şi „îndemnare", acest dar este evident în cazul acelora care în mod constant îi cheamă pe alţii să ia seama şi să urmeze adevărul lui Dumnezeu. Acest lucru poate implica corectarea sau zidirea altora prin întărirea credinţei slabe sau prin mângâiere în încercări.

Dăruirea – Cei care dăruiesc având acest dar sunt cei care plini de bucurie împart cu alţii ceea ce au, fie că este vorba despre domeniul financiar sau material sau despre dăruirea din timpul personal şi a atenţiei. Cel care dă e preocupat de nevoile altora şi caută oportunităţi de a împărtăşi cu ei bunuri, bani şi timp, pe măsură ce se ivesc nevoile.

Conducerea – Conducătorul care are acest dar este unul care conduce, are autoritate peste alţii sau are responsabilitate asupra altora din biserică. În mod literal, cuvântul înseamnă „ghid" şi duce cu gândul la cineva care cârmeşte o ambarcaţiune. Cel care are darul conducerii conduce cu înţelepciune şi har şi manifestă roada Duhului Sfânt în viaţa sa, în vreme ce conduce prin exemplu.

Milostenia – Strâns legat de darul încurajării, darul milosteniei este evident în cazul acelora care au compasiune faţă de aceia care se află în suferinţă, manifestând simpatie şi sensibilitate, împreună cu dorinţa şi resursele de a le uşura suferinţa cu bunăvoinţă şi entuziasm.

Vorbirea despre înţelepciune – Faptul că acest dar este descris ca „vorbire" despre înţelepciune indică faptul că este unul dintre darurile de vorbire. Acest dar descrie o persoană care poate înţelege şi declara adevărul biblic în aşa fel încât să fie aplicat cu pricepere la situaţiile de viaţă cu tot discernământul.

Vorbirea despre cunoaştere – Acesta este un alt dar de vorbire care implică înţelegerea adevărului cu o inspiraţie care vine numai din revelaţia primită de la Dumnezeu. Cei care au darul cunoaşterii înţeleg lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi misterele din Cuvântul Său.

Credinţa – Toţi credincioşii posedă credinţa într-o măsură, pentru că este unul dintre darurile Duhului Sfânt care le sunt date tuturor celor care vin la credinţa în Cristos (Galateni 5.22-23). Darul spiritual al credinţei se vede la cineva care are o încredere puternică şi nezguduită în Dumnezeu, în Cuvântul Său, în promisiunile Sale şi în puterea rugăciunii de a face minuni.

Vindecările – Cu toate că Dumnezeu încă mai vindecă şi astăzi, capacitatea oamenilor de a produce vindecări miraculoase le-a aparţinut apostolilor Bisericii din primul secol, pentru a confirma faptul că mesajul lor era de la Dumnezeu. Creştinii din zilele noastre nu au puterea de a vindeca bolnavi sau de a învia morţi. Dacă ar avea, spitalele şi morgile ar fi pline de aceşti oameni „dăruiţi", care ar goli pretutindeni paturile şi sicriele.

Puterile miraculoase – Cunoscut şi ca darul de a face minuni, acesta este un alt dar temporar dat ca semn, care a implicat înfăptuirea unor evenimente miraculoase care pot fi atribuite numai puterii lui Dumnezeu (Fapte 2.22). Acest dar a fost vizibil la Pavel (Fapte 19.11-12), Petru (Fapte 3.6), Ştefan (Fapte 6.8) şi Filip (Fapte 8.6-7), printre alţii.

Deosebirea (discernerea) duhurilor – Anumiţi indivizi posedă capacitatea unică de a distinge mesajul adevărat al lui Dumnezeu de cel venit de la înşelătorul, Satan, ale cărui metode includ furnizarea de doctrine amăgitoare şi eronate. Isus a spus că mulţi vor veni în Numele Lui şi-i vor înşela pe mulţi (Matei 24.4-5), dar darul deosebirii duhurilor îi este dat Bisericii, ca să o protejeze de astfel de astfel de oameni.

Vorbirea în limbi – Darul vorbirii în limbi este unul dintre darurile temporare, dat ca semn Bisericii Primare, pentru a permite ca Evanghelia să fie propovăduită în toată lumea, tuturor naţiunilor, în toate limbile cunoscute. Acesta implică capacitatea divină de a vorbi în limbi care nu au fost cunoscute în prealabil de către vorbitor. Acest dar a certificat mesajul Evangheliei şi pe cei care au predicat-o, ca venind de la Dumnezeu. Sintagma „felurite limbi" efectiv elimină ideea de „limbă personală de rugăciune", ca dar spiritual.

Tălmăcirea limbilor – O persoană care avea darul tălmăcirii limbilor putea înţelege ce spunea unul care vorbea în limbi, chiar dacă nu cunoştea limba vorbită de acesta. Tălmăcitorul limbii le comunica apoi tuturor mesajul celui care vorbea în limbi, astfel încât toţi să îl poată înţelege.

Ajutorările – Strâns apropiat de darul milosteniei este darul ajutorărilor. Cei care au acest dar sunt aceia care îi pot ajuta sau care le pot oferi asistenţă altora din Biserică cu compasiune şi har. Acesta are o gamă largă de posibilităţi de punere în aplicare. Cel mai important, aceasta este capacitatea unică de a-i identifica pe cei care se luptă cu îndoială, frici sau duc alte bătălii spirituale; de a te îndrepta înspre cei care au nevoi spirituale cu un cuvânt plin de bunătate, cu un comportament plin de înţelegere şi compasiune; şi a vorbi adevărul Scripturii care deopotrivă condamnă şi e plin de iubire.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Există o listă biblică a darurilor spirituale?