Întrebare
Cum ar trebui creștinii să privească libertatea religioasă?
Răspuns
Libertatea religioasă este libertatea de a venera sau nu orice zeitate alege cineva, în orice mod alege cineva. Libertatea religioasă a fost o raritate în majoritatea națiunilor de-a lungul istoriei. În majoritatea țărilor, libertatea religioasă a unui grup este adesea negată în favoarea unui alt grup, și acesta este unul dintre motivele pentru care societățile libere păzesc cu atenție separarea dintre Biserică și Stat. Eliminarea controlului autoritar asupra practicării religiei este un principiu fundamental al societății americane, care a considerat în mod tradițional libertatea religioasă mai mult decât un privilegiu, ci un drept dat de Dumnezeu.
Bazele idealului democratic al libertății religioase își au rădăcinile în Biblie. Dumnezeu Însuși le acordă oamenilor „libertatea religioasă”, iar Biblia conține mai multe exemple în care Dumnezeu le dă oamenilor libertatea de a-L alege sau de a-L respinge (de exemplu, Luca 18:18-25). Credința este poruncită, dar nu impusă. O parte din asemănarea omului cu Dumnezeu este voința, adică capacitatea de a alege. Dumnezeu respectă alegerile noastre și ne acordă libertatea de a lua decizii cu privire la viitorul nostru (Geneza 13:8-12; Iosua 24:15), chiar dacă luăm decizii greșite. Folosind aceste principii, creștinii cred că cultul religios ar trebui să fie o chestiune de conștiință. Ceea ce face sau nu face guvernul nu are nicio legătură cu chestiunile inimii.
Biserica s-a născut într-o societate care permitea libertatea religioasă, în anumite limite. Dar, pe măsură ce Biserica a crescut, persecuția creștinilor s-a intensificat. Majoritatea Noului Testament a fost scrisă pentru și către oamenii care sufereau persecuție din cauza deciziei lor de a-L urma pe Hristos (Faptele Apostolilor 8:1). În ciuda acțiunilor crude îndreptate împotriva lor, sancționate de autorități, creștinii erau încurajați să rămână tari în credință și să se roage pentru dușmanii lor (1 Petru 3:14; 1 Timotei 2:2). Unul dintre pasajele-cheie care vorbesc despre ascultarea civilă, Romani 13:4-5, a fost scris de un om care, în acel moment, suferea persecuție legală pentru predicarea Evangheliei.
Libertatea religioasă este un vis de neimaginat pentru milioane de creștini din întreaga lume. Unii trebuie să se întâlnească în secret și, dacă sunt descoperiți, pot fi închiși sau uciși. Alții știu că, în momentul în care își vor declara loialitatea față de Hristos, familiile lor îi vor renega, soțiile și copiii le vor fi luați și vor rămâne fără nimic. Mulți alți frați și surori în Hristos zac în închisori murdare, suferind zilnic bătăi, foame, frig și boli, pur și simplu pentru că nu vor să-L renege pe Hristos. Libertatea religioasă nu a făcut niciodată parte din experiența lor, așa că nu se așteaptă la ea. În ciuda consecințelor, ei sunt dispuși să renunțe la tot pentru a-L urma pe Isus (2 Timotei 3:12; Filipeni 1:29).
Pentru cei din națiunile libere, libertatea religioasă a fost considerată de la sine înțeleasă și adesea ignorată. America este una dintre puținele națiuni care are libertatea religioasă scrisă în Constituție: „Congresul nu va adopta nicio lege care să instituie o religie sau să interzică libera exercitare a acesteia” (din Primul Amendament). Cu toate acestea, libertatea este adesea risipită de către masele populare. Bisericile stau goale în fiecare oraș, în timp ce barurile, cazinourile și parcurile de distracții sunt pline. S-ar părea că prezența libertății religioase ar determina creștinismul să explodeze în număr și practică, dar istoria arată că este adevărat exact opusul. În țările în care creștinismul este ilegal, Biserica se răspândește ca focul, în timp ce locurile cu cea mai mare libertate religioasă devin din ce în ce mai seculare pe zi ce trece.
Creștinii ar trebui să prețuiască libertatea religioasă și să nu o considere ca fiind ceva de la sine înțeles. În societățile deschise, creștinii ar trebui să-și folosească libertatea religioasă pentru a-și practica credința, a împărtăși Evanghelia și a vorbi în favoarea valorilor biblice în chestiuni sociale. Ar trebui să candideze pentru funcții publice, să înființeze biserici, să organizeze evenimente în aer liber pentru a-i atrage pe cei care nu frecventează biserica și să trăiască așa cum ar vrea Hristos. Cei care nu doresc să fie expuși Evangheliei creștine acționează împotriva drepturilor creștinilor de a-și exercita liber credința, iar încălcările libertății religioase trebuie recunoscute și respinse.
Biserica s-a născut într-o perioadă de tulburări religioase și a ajuns la maturitate cu prețul sângelui martirilor săi (Faptele Apostolilor 7:54-58; 12:2). Biserica continuă să se răspândească chiar și în regiunile care se opun cel mai mult ei, și o face chiar sub nasul tiranilor și al dictatorilor care nu sunt în stare să o oprească. Adevărul strălucește cel mai puternic în locurile cele mai întunecate. Creștinii care se bucură de libertate religioasă nu ar trebui să risipească dreptul sacru al libertății, ci să-I mulțumească Domnului pentru aceasta și să o folosească pentru a promova lucrarea lui Dumnezeu în această lume.
English
Cum ar trebui creștinii să privească libertatea religioasă?
