Întrebare
Ce este legea libertății?
Răspuns
Găsim prima mențiune a legii libertății în Iacov 1:25: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” Iacov se referă aici la Evanghelie, care, deși este numită aici lege, nu este, strict vorbind, o lege alcătuită din cerințe și aplicată prin sancțiuni. Mai degrabă, este o declarație a neprihănirii și a mântuirii prin Hristos, o ofertă de pace și iertare din partea Lui și o promisiune fără plată a vieții veșnice prin El. Juxtapunerea celor doi termeni contradictorii – „lege” și „libertate” – a subliniat, în special pentru evrei, că aceasta era o modalitate cu totul nouă de a gândi despre ambele. Pavel folosește aceeași tehnică când se referă la „legea credinței” în Romani 3:27.
Libertatea desăvârșită găsită în Hristos împlinește „legea desăvârșită” a Vechiului Testament, deoarece Hristos era singurul care putea face acest lucru. Cei care vin la El cu credință au acum libertate față de robia păcatului și sunt capabili să asculte de Dumnezeu. Numai Hristos ne poate elibera și ne poate da adevărata libertate (Ioan 8:36).
Expresia „legea libertății” se regăsește din nou în Iacov 2:12. În această porțiune a epistolei sale, Iacov discută despre păcatul de a arăta parțialitate în cadrul bisericii. El le reamintește ascultătorilor săi că a arăta favoritism față de alții este o încălcare a poruncii de a ne iubi aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine. Isus Însuși ne-a reamintit că toată Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise poate fi rezumată într-un singur principiu concis: să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și mintea și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Matei 22:37-40).
Cuvântul lui Dumnezeu ne învață clar că toți au păcătuit și sunt condamnați înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:10, 23; 6:23). Nimeni în afară de Isus Hristos nu a ascultat vreodată pe deplin de Legea lui Dumnezeu. Cel care n-a cunoscut păcatul a devenit păcat pentru noi (Isaia 53:5-6; 2 Corinteni 5:21)! Jertfa lui Hristos pe cruce i-a răscumpărat de blestemul Legii pe toți cei care își pun încrederea în El prin credință (Galateni 3:10-14). Credincioșii au fost îndreptățiți (declarați neprihăniți) prin harul Său (Romani 3:24-28) și nu mai sunt sub condamnare (Romani 8:1). Toți cei care au crezut în Hristos au primit Duhul Sfânt (Romani 8:9). Puterea Sa din noi este cea care ne dă capacitatea de a-I fi plăcuți lui Dumnezeu (Galateni 5:13-16).
Jertfa perfectă a lui Hristos aduce eliberarea de la sentința de moarte veșnică pe care Legea o aduce asupra tuturor păcătoșilor și le dă credincioșilor capacitatea de a-I fi plăcuți lui Dumnezeu pe măsură ce lepădăm faptele trupului (Coloseni 3:1-9), ne îmbrăcăm cu dragoste (Coloseni 3:12-17) și umblăm în (sau prin) Duhul Sfânt zi de zi. Prin umplerea și controlul Duhului Sfânt (Galateni 5:16-26; Efeseni 5:17-21) putem umbla în iubire și Îi putem fi plăcuți Tatălui nostru Ceresc.
De ce libertate desăvârșită ne bucurăm acum! Ce privilegiu binecuvântat este să primim îndurare, să fim răscumpărați (eliberați) din robia păcatului și să fim împuterniciți pentru slujire de către Creatorul nostru! Dragostea noastră pentru ceilalți dovedește realitatea credinței noastre (1 Ioan 4:7-11). Să ne iubim unii pe alții așa cum El ne-a iubit (1 Ioan 4:19).
English
Ce este legea libertății?
