Întrebare
Cum ar trebui un creștin să răspundă celor care afirmă: „L-am văzut pe Isus”?
Răspuns
În timpul slujirii Sale pământești, Isus era adesea urmat de mulțimi numeroase oriunde Se ducea, iar mulți oameni L-au văzut, L-au auzit, au fost vindecați de El și au vorbit cu El. După învierea Sa, Isus a fost văzut și de ucenicii Săi, de Maria Magdalena și de peste cinci sute de alte persoane (1 Corinteni 15:6). Totuși, de la înălțarea Sa, Isus stă la dreapta lui Dumnezeu. Când oamenii de astăzi susțin că au avut o vedenie cerească sau spun: „L-am văzut pe Isus”, ar trebui să răspundem cu un scepticism prudent.
Unor oameni aleși li s-au acordat vedenii cu Isus în slava Sa, cum au fost Ștefan (Faptele Apostolilor 7:55-56) și Ioan (Apocalipsa 1:12-16). Pavel L-a întâlnit pe Domnul Isus pe drumul spre Damasc (Faptele Apostolilor 9:1-19). În această întâlnire, Pavel a văzut o lumină strălucitoare și a auzit vocea lui Isus, dar Scriptura nu spune nicăieri că Pavel L-a văzut efectiv pe Isus în trup în acel moment.
Isus i-a informat pe ucenicii Săi că nu va mai fi în lume după moartea și învierea Sa. În Rugăciunea Sa de Mare Preot consemnată în Ioan 17, Isus Se roagă pentru protecția ucenicilor Săi, deoarece El „nu va mai rămâne în lume” (Ioan 17:11). El știa că timpul Său pe pământ se apropia de sfârșit și că nu va mai fi prezent fizic alături de urmașii Săi. În schimb, El urma să-L trimită pe Duhul Sfânt să locuiască în ei (Ioan 14:17; 15:26), în timp ce El Însuși urma să stea în ceruri alături de Tatăl.
Dacă cineva L-ar vedea astăzi cu adevărat pe Isus, ar fi nevoie de o vedenie divină sau de o revelație cerească de vreun fel. Biblia nu dă niciun indiciu că o astfel de revelație extrabiblică ar fi de așteptat astăzi, acum că epoca apostolică s-a încheiat. Canonul Scripturii este complet (vezi Apocalipsa 22:18). Numai din acest motiv, când cineva afirmă: „L-am văzut pe Isus”, un creștin ar trebui să fie sceptic. Dacă o persoană L-ar fi văzut cu adevărat pe Isus astăzi, nimic din vedenia sa despre Isus nu ar contrazice adevărul Bibliei și nici nu ar adăuga ceva la revelația pe care Dumnezeu ne-a dat-o deja în Cuvântul Său.
Unii dintre cei care au afirmat „L-am văzut pe Isus” au continuat să-i ducă în rătăcire pe mulți oameni. De exemplu, în 1820, Joseph Smith a afirmat că L-a văzut pe Isus, iar rezultatul a fost mormonismul. În 1844, Ellen G. White a afirmat că L-a văzut pe Isus, iar rezultatul a fost adventismul de ziua a șaptea. Evident, nu toți cei care spun că L-au văzut pe Isus sunt de partea adevărului.
Foști musulmani povestesc uneori că L-au văzut pe Isus într-un vis, iar rezultatul final a fost că au părăsit islamul și și-au pus credința în Hristos. Aceste relatări apar cel mai frecvent în țările „închise”, locuri în care accesul la Biblie și la Evanghelie este limitat. Deși ar trebui să dăm dovadă de discernământ în ceea ce privește orice afirmație privind vise trimise de Dumnezeu și deși este puțin probabil ca toate aceste vise să fie vizite reale ale lui Isus, putem admite posibilitatea ca Dumnezeu să folosească vedenii pentru a-i conecta pe oameni cu evangheliștii. „Mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască” (Isaia 59:1), iar metodele pe care le alege Dumnezeu depind de El.
Afirmația „L-am văzut pe Isus” ar trebui întâmpinată cu o doză sănătoasă de scepticism și prudență. Dacă „Isus” care Îi apare cuiva diferă în vreun fel de Isus Cel prezentat în Biblie, atunci vedenia trebuie respinsă ca fiind falsă. Dacă „Isus” care apare dă instrucțiuni care ar conduce pe cineva la păcat, atunci vedenia este falsă și trebuie respinsă. Dacă cel care primește vedenia este ridicat în slăvi sau dacă vedenia este o sursă de mândrie sau de câștig financiar, atunci aceasta ar trebui respinsă. Dacă vedenia cu Isus duce la o mai mică încredere în Cuvântul scris al lui Dumnezeu și la o mai mare încredere în experiența personală, atunci vedenia nu este de la Dumnezeu.
În 2 Petru 1:16-18, Petru relatează propria sa experiență personală de pe muntele schimbării la față, unde a văzut gloria lui Hristos cu ochii lui. Dar, în loc să folosească acea experiență ca bază pentru credință, Petru îi îndreaptă pe cititorii săi către Cuvântul scris al lui Dumnezeu: „Și avem cuvântul prorociei [profețiile Vechiului Testament] făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte.” (2 Petru 1:19) Minunile, visele și vedeniile trebuie să ocupe un loc secundar față de Scriptură.
Umblăm prin credință, nu prin vedere (2 Corinteni 5:7). Avem Cuvântul scris. Îl avem pe Mângâietorul. Avem binecuvântarea de a crede în Hristos fără să-L fi văzut (Ioan 20:29).
English
Cum ar trebui un creștin să răspundă celor care afirmă: „L-am văzut pe Isus”?
