Întrebare
Ce este kenoticismul / teologia kenotică?
Răspuns
Kenoticismul, cunoscut și ca teologie kenotică sau hristologie kenotică, este o viziune nebiblică asupra naturii lui Hristos. Kenoticismul ne învață că divinitatea Fiului lui Dumnezeu a fost cumva pierdută sau diminuată atunci când Domnul a luat trup omenesc și a intrat în lumea noastră.
Cuvântul kenoticism provine din cuvântul grecesc kenoó, a cărui formă este tradusă "golit" în unele traduceri din Filipeni 2:7. Scriind despre Hristos, Pavel spune: "El, deși exista în chip de Dumnezeu, n-a considerat că, a fi egal cu Dumnezeu, este ceva de care Se poate folosi, ci S-a golit pe Sine, luând chip de sclav și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om." (Filipeni 2:6-7, NTR)
Teologia kenotică sau hristologia kenotică, introdusă pentru prima dată la sfârșitul anilor 1800 de teologul german Gottfried Thomasius (1802-75), se bazează pe ideea că Isus a renunțat de fapt la o parte din divinitatea Sa, pentru a se asemăna mai mult cu ființele umane. Filipeni 2:6-7 este folosit ca text doveditor pentru această idee. Conform kenoticismului, Isus S-a "golit" de atributele Sale divine.
Adevărul biblic este că Isus Hristos a posedat pe deplin atât o natură divină, cât și o natură umană, iar cele două naturi au coexistat în ceea ce se numește adesea uniunea ipostatică. Kenoticismul este o încercare de a redefini natura lui Hristos. În mod interesant, kenoticismul pune în discuție doar natura divină a lui Hristos, nu și natura Sa umană. Majoritatea oamenilor pot accepta cu ușurință realitatea umanității lui Isus. Puțini ar contesta faptul că Isus S-a născut, a trăit și a murit ca ființă umană. Ceea ce este mai greu de acceptat este faptul că El S-a născut, a trăit, a murit - și a înviat - ca Dumnezeu întrupat.
Dacă Isus S-a dezbrăcat de unele dintre atributele Sale divine, așa cum susțin unii, atunci avem unele probleme teologice. În primul rând, golirea de orice parte a divinității Sale L-ar face pe Isus mai puțin divin decât pe deplin. Dacă ar fi renunțat temporar la omnisciență, omnipotență etc., El ar fi încetat să mai fie Fiul divin al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu poate înceta să fie Dumnezeu, nici măcar pentru o clipă.
O altă problemă semnificativă a hristologiei kenotice implică destinul etern al tuturor celor care Îl urmează pe Hristos. Nicio simplă ființă umană nu poate îndeplini rolul de Mântuitor. Dacă Isus nu ar fi a doua Persoană infinită a Dumnezeului trinitar, jertfa Sa ar fi insuficientă. Dacă Hristos nu ar fi divin, dacă ar fi renunțat la divinitatea Sa la un moment dat, eficacitatea jertfei Sale pe cruce ar fi anulată. Pentru a fi Mântuitorul, Isus a fost în fiecare moment atât pe deplin Dumnezeu, cât și pe deplin om.
Atunci, cum înțelegem Filipeni 2:6-7, care spune că Fiul lui Dumnezeu S-a "golit" pe Sine Însuși când a luat forma unui rob? În ce fel S-a "golit" Isus pe Sine? Începem cu contextul. Versetele 1-5 descriu atitudinea pe care ar trebui să o adopte credincioșii, una care "era și în Isus Hristos". Credincioșii trebuie să dea dovadă de umilință și smerenie, având aceeași mentalitate de sacrificiu de sine pe care a avut-o Isus. El nu Și-a folosit egalitatea cu Dumnezeu în propriul avantaj; mai degrabă, El a luat forma unui servitor. Credincioșii trebuie să-L imite pe Hristos devenind umili și ascultători. Credincioșii nu renunță la atributele lor umane și nu devin altceva, așa cum Isus nu renunță la atributele Sale divine. În schimb, ei Îl privesc pe Isus ca exemplu și își supun impulsurile și dorințele de dragul altora.
"Golirea" lui Hristos de Sine a fost renunțarea la privilegiile divinității, nu la divinitate în sine. În cer, Fiul lui Dumnezeu deținea onoare, glorie și adorație infinite. Dar El a ales să părăsească acea poziție de onoare și "S-a făcut nimic" (Filipeni 2:7). Când a venit pe pământ, El Și-a acoperit gloria și a ales să ocupe poziția de rob. Kenoza despre care se vorbește în Filipeni 2:7 a fost o renunțare la Sine, dar nu o golire de divinitate. Isus nu a încetat niciodată să fie Dumnezeu și nu a schimbat divinitatea pentru umanitate.
Ceea ce a făcut Isus a fost să pună deoparte gloria Sa cerească. Și s-a abținut în mod voluntar de la a-Și folosi divinitatea pentru a-Și face calea mai ușoară. Miracolele Sale nu au fost făcute în beneficiul Său, ci pentru a-i ajuta pe alții. În timpul slujirii Sale pământești, Hristos S-a supus complet voii Tatălui (Ioan 5:19). John Walvoord explică acest lucru astfel: "Actul de kenoză ... poate ... să fie înțeles în mod adecvat ca însemnând că Hristos nu a renunțat la niciun atribut al Divinității, dar că El a restricționat în mod voluntar utilizarea lor independentă, în conformitate cu scopul Său de a trăi printre oameni și cu limitele acestora." (Isus Hristos, Domnul nostru, p. 144)
Uneori, Isus Și-a acoperit în mod intenționat atributele care, în alte momente, erau pe deplin expuse. Atunci când i-a vindecat pe bolnavi, a mers pe apă, i-a hrănit pe cei 5.000 și l-a înviat pe Lazăr din morți, natura divină a lui Isus era pe deplin evidentă. Atunci când S-a lăsat înfometat, însetat, bătut, abuzat și răstignit fără să riposteze, El Și-a limitat în mod intenționat puterea divină. El nu a renunțat la puterea Sa; mai degrabă, a ales să o subjuge pentru un bine mai mare. Dar în niciun moment al vieții Sale Hristos nu a fost lipsit de plinătatea divinității (a se vedea Coloseni 2:9).
Discuțiile despre kenoticism sunt complicate de faptul că uneori termenul kenosis este folosit ca sinonim pentru kenoticism. Biblia ne învață despre kenoza lui Hristos, dar nu ne învață că Isus a renunțat la orice atribute divine. Kenoza trebuie înțeleasă în contextul mai larg al întregii Scripturi. Iar atunci când învățătorii vorbesc despre kenoză, trebuie să fim siguri că înțelegem cum folosesc ei termenul. Kenoticismul este o erezie care duce conceptul biblic de kenoză prea departe.
English
Ce este kenoticismul / teologia kenotică?
