Întrebare
Ce spune Biblia despre justiția socială?
Răspuns
Înainte să discutăm despre concepția creștină cu privire la justiția socială, trebuie să definim termenii. Justiția socială e un concept cu o astfel de încărcătură politică, încât nu poate fi separat de contextul modern. Justiția socială e folosită adesea ca un strigăt de protest pentru mulți dintre cei aflați în stânga spectrului politic. Acest fragment din articolul „Justiție socială" de pe Wikipedia definește bine acest concept:
„Justiția socială e de asemenea un concept pe care unii îl folosesc ca să descrie mișcarea înspre o lume dreaptă din punct de vedere social. În acest context, justiția socială se bazează pe conceptele de drepturi ale omului și de egalitate și implică un grad mai mare de egalitarism economic prin impozitare progresivă, redistribuire a venitului sau chiar redistribuirea proprietății. Aceste politici urmăresc să dobândească ceea ce economiștii dezvoltării numesc mai multă egalitate de oportunitate decât poate exista în prezent în unele societăți și să producă egalitate în rezultate în cazurile în care apar inegalități incidentale într-un sistem just procedural."
Cuvântul-cheie în această definiție e cuvântul „egalitarism". Acest cuvânt, împreună cu locuțiunile „redistribuirea venitului", „redistribuirea proprietății" și „egalitatea rezultatelor" spun multe despre justiția socială. Egalitarismul, ca doctrină politică, în esență promovează ideea că toți oamenii trebuie să aibă aceleași drepturi (egale) politice, sociale, economice și civile. Ideea se bazează pe temelia drepturilor inalienabile ale omului consacrate în documente cum sunt Declarația de independență.
Totuși, ca doctrină economică, egalitarismul e forța motorie din spatele socialismului și a comunismului. Egalitarismul economic e cel care caută să înlăture barierele inegalității economice prin mijloacele de redistribuire a bunăstării. Vedem acest lucru implementat în programele de ajutor social, unde politicile impozitului progresiv iau în mod proporționat mai mulți bani de la oamenii avuți, ca să ridice nivelul de trai pentru oamenii care duc lipsă de aceleași mijloace. Cu alte cuvinte, guvernul ia de la cei bogați și le dă celor săraci.
Problema cu această doctrină are două aspecte: mai întâi, există o premisă greșită în egalitarismul economic că cei bogați au ajuns așa exploatându-i pe cei săraci. Mare parte din literatura socialistă din ultimii 150 de ani promovează această premisă. Aceasta s-ar putea să fi fost în principal situația în trecut, când Karl Marx a scris Manifestul comunist, și chiar în prezent aceasta poate fi situația uneori, însă cu siguranță nu în toate cazurile. În al doilea rând, programele socialiste tind să creeze mai multe probleme decât să rezolve, cu alte cuvinte, ele nu funcționează. Ajutorul social, care folosește venituri din impozitul public pentru a suplimenta venitul celor cu prea puține ore de lucru sau neangajați, de obicei are ca efect că cei care-l primesc devin dependenți de ajutorul guvernului, în loc să încerce să-și îmbunătățească situația. În orice loc în care socialismul/comunismul a fost încercat la scară națională, a eșuat să înlăture distincția de clase din societate. În schimb, tot ceea ce face e să înlocuiască distincția aristocrație/oameni obișnuiți cu distincția clasa muncitoare/clasa politică.
Atunci, care e felul creștin de a privi justiția socială? Biblia ne învață că Dumnezeu e un Dumnezeu al justiției. În fapt, „toate căile Lui sunt drepte" (Deuteronomul 32.4). Mai mult, Biblia susține noțiunea de justiție socială în care se manifestă preocupare și grijă față de necazurile celor săraci și suferinzi (Deuteronomul 10.18, 24.17, 27.19). Biblia face referire adesea la orfani, văduve și străini – adică oameni care nu se puteau apăra sau nu aveau un sistem de susținere. Dumnezeu i-a poruncit națiunii lui Israel să poarte de grijă de cei mai puțin avantajați din societate și eșecul lor ulterior de a face acest lucru a fost parțial motivul pentru care a venit judecata și expulzarea lor din țară.
În Discursul olivetic al lui Isus, El menționează grija pentru „acești foarte neînsemnați" (Matei 25.40) și în epistola lui Iacov, autorul prezintă natura „religiei adevărate" (Iacov 1.27). Așadar, dacă prin „justiție socială" ne referim la faptul că societatea are o obligație morală de a se îngriji de cei mai puțin avantajați, atunci acest lucru este corect. Dumnezeu știe că, datorită căderii, vor exista văduve, orfani și străini în societate și a făcut prevederi în vechiul și în noul legământ ca să poarte de grijă de acești paria ai societății. Modelul pentru un astfel de comportament este Domnul Isus Însuși, care a reflectat direcția justiției lui Dumnezeu ducând mesajul Evangheliei chiar celor mai respinși din societate.
Totuși, noțiunea creștină de justiție socială e diferită de cea contemporană. Îndemnurile Bibliei de a ne îngriji de cei săraci sunt mai mult individuale decât societale. Cu alte cuvinte, fiecare creștin e încurajat să facă tot ceea ce poate ca să-i ajute pe „acești foarte neînsemnați". Baza pentru astfel de porunci biblice se găsește în cea de-a doua dintre cele mai mari porunci – iubește-ți aproapele ca pe tine însuți (Matei 22.39). Noțiunea din ziua de azi de justiție socială înlocuiește individul cu guvernul, care, prin impozite sau alte mijloace, redistribuie bunăstarea. Aceste politici nu încurajează dărnicia din iubire, ci resentimentul din partea celor care își văd resursele agonisite cu greu luate de la ei.
O altă deosebire e că mentalitatea creștină cu privire la justiția socială nu pornește de la premisa că cei înstăriți sunt beneficiarii unor resurse dobândite pe căi rele. În mentalitatea creștină, bunăstarea nu e un lucru rău, însă există responsabilitatea și așteptarea de a fi un bun administrator a bunurilor (pentru că toată bunăstarea vine de la Dumnezeu). Justiția socială din zilele noastre funcționează cu premisa că cei bogați îi exploatează pe cei săraci. O a treia deosebire e că în supunere față de conceptul creștin de administrare, creștinul poate dărui organizațiilor de binefacere pe care vrea să le susțină. De exemplu, dacă un creștin îi are pe inima lui pe cei nenăscuți, poate susține agențiile proviață cu timpul său, cu talentul și cu averea sa. În forma contemporană de justiție socială, cei aflați la putere în cadrul guvernului sunt cei care decid cine primește resursele redistribuite. Nu putem controla sub nicio formă ce face guvernul cu banii proveniți din impozitele noastre și, în cele mai multe cazuri, acești bani se îndreaptă înspre organizații de caritate pe care nu le-am considera merituoase.
În esență, există un conflict între abordarea justiției sociale care Îl are în centru pe Dumnezeu și ce care are în centru omul. Abordarea care are în centru omul privește guvernul ca având rolul de salvator, introducând o utopie prin politici guvernamentale. Abordarea care Îl are în centru pe Dumnezeu Îl vede pe Cristos ca fiind Salvatorul care va aduce cerul pe pământ când Se va întoarce. La revenirea Lui, Cristos va restaura toate lucrurile și va aplica o justiție perfectă. Până atunci, creștinii exprimă dragostea și justiția lui Dumnezeu arătând bunătate și îndurare față de cei mai puțin avantajați.
English
Ce spune Biblia despre justiția socială?
